Dragii mei,

Așa cum am precizat în articolul trecut dupa ce am văzut epocile planetare .. pentru a ne face cât de cât o ideie completă asupra stadiilor evolutive a unei planete .. e bine să vedem și stadiile viitoare de evoluție ale unei planete în epoca luminii .. asa cum sunt ele prezentată în cartea Urantia.                                                                                                                                                                                                                                                                         Material preluat de pe :                                                                                                                                                                                                                          http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-55-sferele-luminii-si-ale-vietii

Capitolul 55

Sferele luminii şi ale vieţii

^{(621.1) 55:0.1} EPOCA luminii şi a vieţii este împlinirea evolutivă finală a unei lumi a timpului şi spaţiului. Din vremurile îndepărtate ale omului primitiv, o astfel de lume locuită a trecut prin seria epocilor planetare, epocile anterioare şi posterioare Prinţului Planetar, epoca postadamică, epoca posterioară Fiului Magistral, şi epoca posterioară Fiului de Manifestare. Această lume este atunci pregătită pentru împlinirea evolutivă culminantă, statutul stabilit al lumini şi vieţii, prin intermediul misiunilor planetare succesive ale Fiilor Învăţători ai Trinităţii cu revelaţiile lor tot mai avansate ale adevărului divin şi ale înţelepciunii cosmice. În eforturile lor de a stabili epoca planetară finală, Fiii Învăţători beneficiază întotdeauna de ajutorul Strălucitoarelor Stele de Seară şi, uneori, de acela al Melchizedekilor.

^{(621.2) 55:0.2} Această eră de lumină şi de viaţă, inaugurată de Fiii Învăţători la sfârşitul misiunii lor planetare terminale, continuă la nesfârşit pe lumile locuite. Acţiunile judecătoreşti ale Fiilor Magistrali pot diviza fiecare stadiu progresiv al statutului confirmat într-o succesiune de domnii divine, însă toate acestea acte judecătoreşti sunt pur tehnice, şi nu modifică cu nimic cursul evenimentelor planetare.

^{(621.3) 55:0.3} Doar planetele care iau fiinţă în circuitele principale ale suprauniversului sunt încredinţate de o supravieţuire perpetuă însă, după câte ştim noi, aceste lumi ancorate în lumină şi viaţă sunt destinate să îşi urmeze cursul în toate epocile eterne ale timpurilor viitoare.

^{(621.4) 55:0.4} Desfăşurarea erei luminii şi vieţii pe o lume evolutivă comportă şapte stadii, şi în această privinţă trebuie să notăm că lumile muritorilor care s-au contopit cu Spiritul evoluează de-a lungul unor linii identice cu cele ale seriilor de Ajustori. Iată cele şapte stadii ale luminii şi vieţii:

^{(621.5) 55:0.5} 1. Primul stadiu sau stadiul planetar.

^{(621.6) 55:0.6} 2. Al doilea stadiu sau stadiul sistemic.

^{(621.7) 55:0.7} 3. Al treilea stadiu sau stadiul constelaţiei.

^{(621.8) 55:0.8} 4. Al patrulea stadiu sau stadiul universului local.

^{(621.9) 55:0.9} 5. Al cincilea stadiu sau stadiul sectorului minor.

^{(621.10) 55:0.10} 6. Al şaselea stadiu sau stadiul sectorului major.

^{(621.11) 55:0.11} 7. Al şaptelea stadiu sau stadiul suprauniversal.

^{(621.12) 55:0.12} La sfârşitul capitolului prezent, aceste stadii de dezvoltare progresivă sunt descrise după raporturile lor cu organizarea universului, însă valorile planetare ale oricărui stadiu pot fi atinse de orice lume, cu totul independent de dezvoltarea altor lumi sau a altor nivele supraplanetare de administrare ale universului.

1. Templul morontial

^{(622.1) 55:1.1} Prezenţa unui templu morontial pe capitala unei lumi locuite este certificarea admiterii acestei sfere la epocile confirmate de lumină şi de viaţă. Înainte ca Fiii Învăţători să părăsească o lume la sfârşitul misiunii lor terminale, ei inaugurează această epocă finală de împlinire evolutivă; ei prezidează în ziua în care „templul sfânt coboară pe pământ”. Acest eveniment marchează începutul epocii luminii şi vieţii; el este întotdeauna onorat de prezenţa personală a Fiului Paradisiac de manifestare al planetei, care vine să asiste la această zi mare. În acest templu, de o frumuseţe fără egal, Fiul Paradisiac manifestare îl proclamă pe cel care a fost multă vreme Prinţul Planetar al sferei drept noul Suveran Planetar şi îi conferă acestui fidel Fiu Lanonandek noi puteri şi o autoritate extinsă asupra problemelor planetare. Suveranul Sistemului este şi el prezent şi ia cuvântul pentru a confirma aceste declaraţii.

^{(622.2) 55:1.2} Un templu morontial este împărţit în trei părţi: în centru se găseşte sanctuarul Fiului Paradisiac de consacrare; la dreapta se găseşte sediul vechiului Prinţ Planetar, de acum Suveran Planetar; şi când acest Fiu Lanonandek este prezent în templu, indivizii cei mai spiritualizaţi ai tărâmului pot să îl vadă; la stânga, se găseşte sediul conducătorului în exerciţiu al finalitarilor ataşaţi planetei.

^{(622.3) 55:1.3} Cu toate că s-a vorbit despre templele planetare ca „venind jos din cer” nici un material nu este de fapt adus din sediul sistemului. Arhitectura fiecărui templu este elaborată în miniatură pe capitala sistemică. Supraveghetorii Puterii Morontiale aduc apoi pe planetă aceste planuri aprobate şi acolo, în asociere cu Controlorii Fizici Principali, ei procedează la construirea templului morontial conform specificaţiilor.

^{(622.4) 55:1.4} Într-un templu morontial obişnuit pot să încapă aproximativ trei sute de mii de spectatori. Aceste edificii nu sunt utilizate nici pentru cult, nici pentru jocuri, nici pentru a primi transmisiuni; ele sunt consacrate ceremoniilor speciale ale planetei, cum ar fi comunicările cu Suveranul Sistemic sau cu cei Preaînalţi, ceremonii speciale de vizualizare destinate să reveleze prezenţa personală a fiinţelor spirituale şi contemplări cosmice tăcute. Aici este locul în care şcolile de filozofie cosmică organizează exerciţiile lor de gradare, şi tot aici fiinţele umane ale tărâmului primesc recunoştinţa planetară pentru mari servicii sociale şi pentru alte împliniri remarcabile.

^{(622.5) 55:1.5} Templul morontial serveşte, de asemenea, ca loc de reuniune pentru a se asista la transferul muritorilor vii la existenţa morontială. Datorită faptului că templul de transfer este construit din materiale morontiale, el nu este distrus de strălucirea orbitoare a focului consumator care nimiceşte atât de complet corpul fizic al muritorilor care suportă fuziunea definitivă cu Ajustorul lor divin. Pe o sferă mare, aceste fulgere de plecare sunt aproape continue, şi pe măsură ce numărul transferurilor creşte, se construiesc în diverse zone ale planetei sanctuare auxiliare ale vieţii morontiale. Nu demult, am locuit pe o planetă situată în nordul foarte îndepărtat unde erau în funcţiune optzeci şi cinci dintre aceste sanctuare morontiale.

^{(622.6) 55:1.6} Pe lumile care se pregătesc să fie ancorate, planete fără templu morontial, fulgerele de fuziune se produc, adesea, în atmosfera planetară în care corpul material al candidatului la transfer este ridicat de creaturile mediene şi de controlorii fizici.

2. Moartea şi transferul

^{(623.1) 55:2.1} Moartea fizică naturală nu este inevitabilă pentru fiinţele umane. Majoritatea fiinţelor evolutive avansate, cetăţeni ai lumilor ajunse la stadiul final al luminii şi al vieţii nu mor; ele sunt transferate direct, de la viaţa în trup la existenţa morontială.

^{(623.2) 55:2.2} Această experienţă a transferului de la viaţa materială la starea morontială – contopirea sufletului nemuritor cu Ajustorul interior – se produce cu o frecvenţă care creşte proporţional cu progresul evolutiv al planetei. La început doar câţiva muritori ating, în cursul fiecărei epoci, nivelele de progres spiritual care să permită transferul, însă odată cu apropierea epocilor succesive inaugurate de Fiii Învăţători, se produc din ce în ce mai multe fuziuni cu Ajustorul, înainte de sfârşitul vieţii, din ce în ce mai lungă, a acestor muritori în progres, iar în epoca misiunii finale a Fiilor Învăţători, aproximativ un sfert dintre aceşti minunaţi muritori sunt scutiţi de moartea naturală.

^{(623.3) 55:2.3} Mai târziu încă, în era luminii şi a vieţii, creaturile mediene sau asociaţii lor simt apropierea stării în care un suflet se va uni probabil cu Ajustorul său. Ei semnalează acest fapt păzitorilor destinului care, la rândul lor, comunică informaţia grupului finalitar sub jurisdicţia căruia se află muritorul. Apoi Prinţul Planetar îl invită acest muritor să îşi dea demisia din toate funcţiile sale planetare, să îşi ia rămas bun de la lumea sa de origine şi să se prezinte în templul interior al Suveranului Planetar pentru a aştepta tranzitul morontial, fulgerul de transfer de la domeniul material al evoluţiei la nivelul morontial de progres spiritual.

^{(623.4) 55:2.4} Când familia, prietenii şi grupul de muncă al candidatului la fuziune s-au adunat în templul morontial, ei se aşează în jurul scenei centrale, unde candidaţii la fuziune se odihnesc, timp în care discută deschis cu prietenii lor reuniţi. Se creează un cerc intermediar de personalităţi celeste care să protejeze pe muritorii materiali de acţiunea energiilor care se manifestă în momentul în care ţâşneşte „fulgerul vieţii” eliberând de legăturile trupului muritor pe candidatul la ascensiune. Acest fulger operează asupra muritorului evolutiv toate transformările pe care moartea naturală le efectuează asupra celor pe care ea îi eliberează de trup.

^{(623.5) 55:2.5} Numeroşi candidaţi la fuziune pot fi reuniţi în acelaşi timp în templul spaţios. Ce minunat prilej este pentru muritori acela de a se aduna astfel ca să asiste la ascensiunea celor dragi lor în flăcările spirituale, şi ce contrast cu epocile anterioare, în care muritorii trebuiau să-i încredinţeze pe morţii lor în braţele elementelor pământeşti. Scenele de bocete şi vaiete care caracterizează epocile primitive ale evoluţiei umane sunt acum înlocuite de o bucurie extatică şi de un entuziasm sublim, în timp ce aceşti muritori, cunoscători de Dumnezeu, îşi iau rămas bun temporar de la cei dragi lor şi sunt descătuşaţi de legăturile lor materiale, folosind focul spiritual al măreţiei înflăcărate şi al strălucirii ascendente. Pe lumile stabilizate în lumină şi viaţă „funeraliile” sunt prilej de bucurie supremă, de satisfacţie profundă, şi de speranţă inexprimabilă.

^{(623.6) 55:2.6} Sufletul acestor muritori în progres este tot mai plin de credinţă, de speranţă şi de încredinţare. Spiritul de care sunt pătrunşi spectatorii care înconjoară sanctuarul de tranziţie seamănă cu acela al prietenilor şi al părinţilor bucuroşi care ar asista la examenele de admitere ale candidatului grupului lor sau care s-ar aduna pentru a fi martori ai conferirii unor mari onoruri unuia dintre ei. În mod sigur ar fi de folos ca fiinţele umane mai puţin evoluate să înveţe să considere moartea naturală cu ceva din aceeaşi voioşie şi chiar bucurie.

^{(624.1) 55:2.7} După fulgerul de fuziune, observatorii muritori nu pot să mai vadă nimic din tovarăşii lor transferaţi. Sufletele transferate se duc direct, prin tranzitul Ajustorilor, în sala de reînviere a lumii corespunzătoare de educaţie morontială. Problemele legate de transferul muritorilor vii în lumea morontială sunt supravegheate de un arhanghel ataşat sferei în ziua în care aceasta a fost stabilizată în lumină şi în viaţă.

^{(624.2) 55:2.8} În epoca în care o lume atinge al patrulea stadiu al luminii şi vieţii, mai mult de jumătate dintre muritori părăsesc planeta prin transfer dintre cei vii. Scăderea numărului celor morţi se produce constant, însă nu cunosc nici un sistem ale cărui lumi locuite, chiar şi ancorate de mult timp în viaţă, să fi fost în întregime eliberate de moartea naturală, ca tehnică de scăpare din lanţurile trupului. Şi până când această stare superioară de evoluţie planetară va fi dobândită în mod uniform, trebuie ca lumile de pregătire morontială ale universului local să continue să servească ca sfere educative şi culturale pentru cei care progresează în domeniul morontial în evoluţie. Eliminarea morţii este teoretic posibilă, însă din câte am observat, ea nu s-a produs încă. Poate că acest statut este susceptibil de a fi atins în îndepărtatele etape viitoare ale epocilor succesive, marcând al şaptelea stadiu al ancorării în viaţa planetară.

^{(624.3) 55:2.9} Sufletele transferate în cursul epocilor de înflorire ale sferelor ancorate nu trec prin lumile palat. Ele nu călătoresc nici pe lumile morontiale ale sistemului sau ale constelaţiei pentru a studia. Ele nu trec prin nici una dintre fazele primitive ale vieţii morontiale. Aceşti ascendenţi muritori sunt singurii care aproape că scapă de tranziţia morontială de la existenţa materială la statutul semispiritual. Experienţa iniţială a acestor muritori prinşi de Fii în cariera lor ascendentă are loc în serviciile lumilor de progres din sediul universului local. Plecând astfel dintre aceste lumi de studiu ale Salvingtonului ei se întorc ca instructori pe lumile pe care le-au străbătut şi se îndreaptă apoi spre interior, către Paradis, pe calea stabilită de ascensiune a muritorilor.

^{(624.4) 55:2.10} Dacă aţi putea măcar să vizitaţi o planetă cu un stadiu avansat de dezvoltare, voi aţi înţelege repede motivele care determină o primire diferenţiată a muritorilor ascendenţi pe lumile palat şi pe lumile morontiale superioare. Aţi înţelege cu uşurinţă că fiinţele care părăsesc aceste sfere înalt evoluate sunt pregătite să-şi reia ascensiunea lor către Paradis cu mult înainte de majoritatea muritorilor sosind dintr-o lume dezordonată şi înapoiată, ca Urantia.

^{(624.5) 55:2.11} Oricare ar fi nivelul de înfăptuire planetară de pe care pleacă oamenii pentru a se ridica în lumile morontiale, cele şapte sfere palat le oferă ample oportunităţi de a dobândi prin experienţă, ca profesori-elevi, toate noţiunile care le lipsesc din cauza statutului avansat al planetei lor natale.

^{(624.6) 55:2.12} Universul nu întârzie niciodată să aplice tehnici de egalizare destinate să vegheze ca nici un ascender să nu fi privat de nimic esenţial experienţei sale de ascensiune.

3. Epocile de aur

^{(624.7) 55:3.1} Pe parcursul acestei epoci de lumină şi viaţă, lumea prosperă tot mai mult sub domnia părintească a Suveranului Planetar. În aceste epoci, lumile progresează cu forţa vie a unei singure limbi, a unei singure religii şi, pe sferele normale, a unei singure rase. Însă această epocă nu este perfectă. Aceste lumi au încă spitale bine instalate, clinici de îngrijire a bolnavilor. Rămân încă de rezolvat rănirile accidentale şi infirmităţile inevitabile care însoţesc decrepitudinea vârstei şi tulburările senilităţii. Boala nu a fost în întregime învinsă şi animalele terestre nu au fost pe deplin îmblânzite, însă aceste lumi seamănă cu Paradisul în comparaţie cu primele timpuri ale omului primitiv, înaintea epocii precedente celei a Prinţului Planetar. Dacă pe neaşteptate aţi putea fi transportaţi pe o planetă cu acest stadiu de dezvoltare, aţi descrie instinctiv acest tărâm drept împărăţia cerului pe pământ.

^{(625.1) 55:3.2} Un guvern uman pentru conducerea problemelor materiale continuă să funcţioneze pe parcursul acestei epoci de progres şi de perfecţiune relative. Pe o lume vizitată recent şi care era în primul stadiu al luminii şi al vieţii, activităţile publice erau finanţate prin tehnica dijmei. Fiecare muncitor adult – şi toţi cetăţenii valizi lucrau ceva – plătea zece la sută din veniturile sale sau din plus-valorile lui trezoreriei publice care dispunea de această sumă în modul următor:

^{(625.2) 55:3.3} 1. Trei la sută erau cheltuite pentru propagarea adevărului – ştiinţă, educaţie şi filozofie.

^{(625.3) 55:3.4} 2. Trei la sută erau consacrate frumuseţii – jocuri, destinderi sociale şi arte.

^{(625.4) 55:3.5} 3. Trei la sută erau consacrate bunătăţii – servicii sociale, altruism şi religie.

^{(625.5) 55:3.6} 4. Unu la sută era afectat rezervelor de asigurare contra riscului de incapacitate de muncă cauzată de accidente, de boli, de bătrâneţe sau de dezastre implacabile.

^{(625.6) 55:3.7} Resursele naturale ale acestei planete erau administrate ca posesiuni sociale, proprietăţi ale comunităţii.

^{(625.7) 55:3.8} Pe această lume, cea mai mare onoare conferită unui cetăţean era ordinul „serviciului suprem”, singurul titlu de recunoştinţă care era decernat în templul morontial. El era acordat celor care s-au distins vreme îndelungată într-o fază de descoperiri supramateriale sau de serviciu social planetar.

^{(625.8) 55:3.9} Cea mai mare parte a posturilor sociale şi administrative erau ocupate în comun de un bărbat şi o femeie. Cea mai mare parte a învăţăturii era, de asemenea, dată în comun, iar responsabilităţile judiciare erau toate preluate de cupluri asociate în acelaşi fel.

^{(625.9) 55:3.10} Pe aceste lumi superbe, perioada de fecunditate a femeilor nu este mult prelungită. Nu este de dorit să existe prea mari diferenţe de vârstă între copiii unei aceleiaşi familii. Când sunt apropiaţi ca vârstă, ei pot să contribuie mult mai bine la educaţia lor reciprocă. Pe aceste planete, ei sunt magnific educaţi de sistemele competitive de eforturi asidue în domeniile şi în departamentele avansate unde se realizează înfăptuiri diverse în controlul adevărului, al frumuseţii şi al bunătăţii. Nu vă temeţi însă, chiar şi aceste sfere slăvite prezintă o mare doză de rău, atât real, cât şi potenţial, fapt care stimulează alegerea dintre adevăr şi falsitate, dintre bine şi rău, dintre păcat şi justeţe.

^{(625.10) 55:3.11} Cu toate acestea, există o pedeapsă sigură şi inevitabilă ataşată existenţei muritoare de pe planetele evolutive avansate. Atunci când o lume stabilizată progresează până dincolo de al treilea stadiu al luminii şi al vieţii, toţi ascenderii sunt meniţi să primească, înainte de a atinge sectorul minor, o sarcină temporară de un fel sau altul, pe o planetă care trece prin stadiile primitive de evoluţie.

^{(626.1) 55:3.12} Fiecare eră succesivă reprezintă o înfăptuire mai elevată în toate fazele de împlinire planetară. În stadiul iniţial al luminii, revelaţia adevărului este lărgită până când îmbrăţişează mersul universului universurilor, în timp ce pe durata celei de-a doua epoci, studiul Deităţii tinde să aprofundeze conceptul protean asupra naturii, a misiunii, a serviciului, a asociaţiilor, a originii şi a destinului Fiilor Creatori, primul nivel al Dumnezeului Septuplu.

^{(626.2) 55:3.13} Când o planetă de dimensiunea Urantiei este destul de bine ancorată, ea dispune de o sută de subcentre administrative. Aceste centre subordonate sunt prezidate de un membru al următoarelor grupuri de administratori calificaţi:

^{(626.3) 55:3.14} 1. Tinerii Fii şi Fiice Materiali aduşi din sediul sistemic pentru a lucra ca asistenţi ai Adamului şi al Evei domnitori.

^{(626.4) 55:3.15} 2. Descendenţii statului major semimuritor al Prinţului Planetar, care au fost procreaţi pe anumite lumi în vederea acestei responsabilităţi şi a altor câtorva asemănătoare.

^{(626.5) 55:3.16} 3. Urmaşii planetari direcţi a lui Adam şi Eva.

^{(626.6) 55:3.17} 4. Creaturile mediene materializate şi umanizate.

^{(626.7) 55:3.18} 5. Muritorii având statutul de fuziune cu Ajustorul lor şi care, la propria lor cerere şi la ordinul Ajustorului Personalizat şef al ordinului său în univers, sunt temporar scutiţi de transfer pentru a putea păstra pe planetă anumite posturi administrative importante.

^{(626.8) 55:3.19} 6. Muritori special instruiţi ieşind din şcolile planetare de administrare, şi care au meritat ordinul supremului serviciu al templului morontial.

^{(626.9) 55:3.20} 7. Anumite comisii alese, de câte trei cetăţeni bine calificaţi, uneori alese de comunitate sub conducerea Suveranului Planetar după aptitudinea lor specială de a îndeplini anumite sarcini care sunt necesare în acest sector planetar specific.

^{(626.10) 55:3.21} Marele handicap cu care se confruntă Urantia în încercarea ei de a atinge înaltul destin planetar al luminii şi al vieţii rezultă din problemele bolii, ale degenerării, ale războiului, ale raselor de diferite culori şi ale varietăţii limbilor vorbite.

^{(626.11) 55:3.22} Nici o lume evolutivă nu poate spera să progreseze dincolo de primul stadiu al ancorării în lumină fără a fi dobândit o singură limbă, o singură religie, o singură filozofie. Faptul de a nu aparţine decât unei singure rase uşurează mult această înfăptuire, însă existenţa a numeroase popoare pe Urantia nu exclude ajungerea la stadii superioare.

4. Ajustări administrative

^{(626.12) 55:4.1} Pe parcursul stadiilor succesive ale existenţei stabilizate, lumile locuite fac minunate progrese sub administrarea înţeleptă şi plină de înţelegere a voluntarilor corpului finalităţii, ascenderi care au ajuns în Paradis şi s-au reîntors pentru a-i ajuta pe fraţilor lor întrupaţi. Aceşti finalitari cooperează activ cu Fiii Învăţători ai Trinităţii, însă nu încep să participe real la problemele lumii înainte de apariţia pe pământ a templului morontial.

^{(626.13) 55:4.2} După ce s-a instalat în mod oficial serviciul planetar al Corpului Finalităţii, majoritatea legiunilor celeste se retrag, însă păzitorii serafici de destin îşi continuă slujirea personală pe lângă muritorii care progresează în lumină; în realitate, aceşti îngeri sosesc în număr tot mai mare de-a lungul epocilor stabilizate, deoarece grupuri tot mai largi de fiinţe umane ating în cursul vieţii lor pe planetă al treilea cerc cosmic de înfăptuire muritoare coordonată.

^{(627.1) 55:4.3} Aceasta nu este decât prima dintre ajustările administrative însoţind dezvoltarea epocilor succesive de împlinire tot mai strălucitoare pe lumile locuite, trecând de la primul la al şaptelea stadiu de existenţă stabilizată.

^{(627.2) 55:4.4} 1. Primul stadiu de lumină şi viaţă. O lume aflată în acest stadiu iniţial de ancorare este administrată de trei conducători:

^{(627.3) 55:4.5} a. Suveranul Planetar care urmează să fie sfătuit de un Fiu Învăţător al Trinităţii, foarte probabil şeful ultimului corp al fiilor care au acţionat pe planetă.

^{(627.4) 55:4.6} b. Şeful corpului planetar al finalitarilor.

^{(627.5) 55:4.7} c. Adam şi Eva care împreună unifică dublul comandament al Prinţului Suveran şi al şefului finalitarilor.

^{(627.6) 55:4.8} Acţionând ca tălmăcitori pentru păzitorii serafici şi finalitari, se situează creaturile mediene înălţate şi eliberate. Una dintre ultimele acţiuni ale Fiilor Învăţători ai Trinităţii, în misiunea lor finală, constă în a elibera pe medienii tărâmului şi în a-i promova (sau a-i restabili) la statutul planetar avansat, numindu-i în posturi de răspundere în noua administraţie a sferei stabilizate. În câmpul viziunii umane au fost deja efectuate suficiente modificări cât să le permită muritorilor să îi recunoască pe aceşti veri ai regimului Adamic iniţial, până acum invizibil. Acest fapt este făcut posibil de ultimele descoperiri ale ştiinţei fizice în corelaţie cu funcţiunile planetare sporite ale Controlorilor Fizici Principali.

^{(627.7) 55:4.9} Suveranul Sistemic are autoritatea de a le elibera pe creaturile mediene în orice moment după primul stadiu de ancorare îngăduindu-le astfel să se umanizeze pe nivelele morontiale cu ajutorul Purtătorilor Vieţii şi al Controlorilor Fizici. Apoi, după ce au primit Ajustorii lor de Gândire, ele se vor putea porni în ascensiunea lor în Paradis.

^{(627.8) 55:4.10} Pe parcursul celui de al treilea stadiu, şi al celui următor, câţiva medieni activează încă în calitate de personalităţi de contact pentru finalitari însă, pe măsură ce se intră în stadiile succesive ale luminii şi ale vieţii, noi ordine de slujitori de legătură vin să înlocuiască cea mai mare parte a medienilor. Foarte puţini dintre ei mai rămân dincolo de cel de al patrulea stadiu al luminii. În al şaptelea stadiu se va asista la venirea din Paradis a primilor slujitori absoniţi care să servească în locul anumitor creaturi din univers.

^{(627.9) 55:4.11} 2. Al doilea stadiu al luminii şi vieţii. Această epocă este marcată pe lumi de sosirea unui Purtător al Vieţii, care devine consultantul voluntar al conducătorilor planetari în ceea ce priveşte eforturile de făcut în continuare pentru purificarea şi stabilizarea rasei muritoare. Acesta este modul în care – fizic, social şi economic – Purtătorii Vieţii participă activ la procesul de evoluţie al rasei umane. Ei îşi extind atunci supravegherea pentru realizarea unei purificări şi mai mari a liniilor de muritori, eliminându-le drastic pe cele înapoiate şi care subzistă cu un potenţial inferior de natură intelectuală, filozofică, cosmică şi spirituală. Cei care pregătesc şi implantează viaţa pe o lume locuită sunt pe deplin calificaţi pentru a-i sfătui pe Fiicele şi pe Fiii Materiali, care au o autoritate completă şi indiscutabilă în purificarea rasei în evoluţie de toate influenţele dăunătoare.

^{(627.10) 55:4.12} De la al doilea stadiu, şi pe tot parcursul carierei unei planete stabilizate, Fiii Învăţători servesc în calitate de consilieri pe lângă finalitari. În cursul acestor misiuni, ei servesc de bunăvoie, iar nu însărcinaţi de altcineva; şi ei slujesc exclusiv alături de corpul finalitar; totuşi, cu consimţământul Suveranului Sistemic, ei le pot fi sfătuitori Adamului şi Evei Planetari.

^{(628.1) 55:4.13} 3. Al treilea stadiu al luminii şi vieţii. În cursul acestei epoci, lumile locuite ajung la o nouă apreciere a Celor Îmbătrâniţi de Zile, cea de-a doua fază a Dumnezeului Septuplu, iar reprezentanţii acestor cârmuitori ai suprauniversului intră apoi în noi relaţii cu administrarea planetară.

^{(628.2) 55:4.14} În fiecare dintre epocile succesive ale existenţei stabilizate, finalitarii dobândesc în funcţiunea lor tot mai multe roluri. Există o strânsă relaţie de lucru între finalitari, Stele de Seară (supraîngerii) şi Fii Învăţători ai Trinităţii.

^{(628.3) 55:4.15} În cursul acestei epoci sau al celei următoare, un Fiu Învăţător, ajutat de consiliul său de spirite slujitoare, este ataşat şefului executiv uman ales, care devine asociatul Suveranului Planetar, ca administrator în comun al problemelor lumii. Aceşti şefi executivi muritori servesc douăzeci şi cinci de ani de timp planetar. Această nouă dezvoltare este ceea ce le permite Adamului şi Evei Planetari să se elibereze de-a lungul epocilor următoare de lumea căreia i-au fost ataşaţi un timp atât de îndelungat.

^{(628.4) 55:4.16} Consiliile de spirit slujitoare sunt compuse din: şeful serafic al sferei, consilierul secorafic suprauniversal, arhanghelul transferurilor şi omniafimul care acţionează ca reprezentant personal al Santinelei Ataşate staţionate în sediul sistemului. Însă aceşti consultanţi nu formulează niciodată un sfat decât atunci când li se cere.

^{(628.5) 55:4.17} 4. Al patrulea stadiu al luminii şi al vieţii. Pe lumile locuite, Fiii Învăţători ai Trinităţii apar în noi roluri. Asistaţi de Fiii Trinitizaţi, creaturi asociate demult timp ordinului lor, ei vin acum pe lumi în calitate de consilieri şi consultanţi voluntari pe lângă Suveranul Planetar şi asociaţii săi. Aceste cupluri de Fii Trinitizaţi din Paradis-Havona şi de Fii Trinitizaţi prin ascenderi reprezintă puncte de vedere diferite asupra universului şi experienţe personale diverse, care le sunt extrem de utile şefilor planetari.

^{(628.6) 55:4.18} Oricând după acest al patrulea stadiu, Adamul şi Eva Planetari pot interveni pe lângă Fiul Creator Suveran pentru a obţine eliberarea de îndatoririle lor planetare, pentru a-şi putea începe ascensiunea către Paradis. Ei pot, de asemenea, rămâne pe planetă pentru a conduce ordinul nou apărut al unei societăţi tot mai spirituale, compuse din muritori avansaţi care se străduiesc să înţeleagă învăţăturile filozofice ale finalitarilor expuse de Strălucitoarele Stele de Seară, care acum sunt afectate acestor lumi, pentru a colabora în perechi cu seconafimii veniţi din sediul suprauniversului.

^{(628.7) 55:4.19} Finalitarii se ocupă, în principal, de inaugurarea activităţilor noi şi supramateriale ale societăţii – sociale, culturale, filozofice, cosmice şi spirituale. După cât ne putem noi da seama, ei vor continua cu acest serviciu până foarte târziu, în cea de-a şaptea epocă de stabilitate evolutivă. Este posibil ca ei să meargă apoi să îl exercite în spaţiul exterior şi, în acest caz, presupunem că ar putea fi înlocuiţi de fiinţe absonite venite din Paradis.

^{(628.8) 55:4.20} 5. Al cincilea stadiu al luminii şi vieţii. Reajustările acestui stadiu de existenţă stabilizată ţine, aproape în întregime, de domeniul fizic şi sunt preocuparea primordială a şefului Controlorilor Fizici Principali.

^{(628.9) 55:4.21} 6. Al şaselea stadiu al luminii şi vieţii este martorul dezvoltării noilor funcţiuni ale circuitelor mentale ale tărâmului. Înţelepciunea cosmică pare a deveni parte constitutivă a serviciului universal al minţii.

^{(628.10) 55:4.22} 7. Al şaptelea stadiu al luminii şi vieţii. Deja, din a şaptea epocă, Învăţătorul Trinităţii care îl sfătuieşte pe Suveranul Planetar este însoţit de un consilier voluntar trimis de Cei Îmbătrâniţi de Zile şi, mai târziu, se va adăuga un al treilea consultant trimis de Executivul Suprem al suprauniversului.

^{(629.1) 55:4.23} La un moment dat al acestei epoci, şi dacă acest lucru nu a mai avut loc înainte, Adam şi Eva sunt întotdeauna eliberaţi de îndatoririle lor planetare. Dacă în corpul finalitar se găseşte şi un Fiu Material, acesta poate deveni asociat al Şefului Executiv muritor, şi, uneori, cel care se oferă pentru a lucra în această funcţie este un Melchizedek. Dacă există un median printre finalitari, toţi medienii care mai sunt încă pe planetă sunt eliberaţi îndată.

^{(629.2) 55:4.24} După ce au fost eliberaţi de misiunea lor milenară, un Adam şi o Evă Planetari pot alege dintre următoare cariere:

^{(629.3) 55:4.25} 1. Ei pot obţine eliberarea lor planetară şi pleca imediat din sediul universului pentru cariera lor în Paradis, primind Ajustori ai Gândirii, după încheierea experienţei lor morontiale.

^{(629.4) 55:4.26} 2. Foarte adesea, un Adam şi o Evă primesc Ajustori în timp ce servesc încă pe o lume stabilizată în lumină. Acest fapt coincide atunci cu primirea Ajustorului de unii dintre urmaşii lor direcţi, importaţi ca voluntari pentru un anumit termen în serviciul planetar. Ulterior, ei vor putea toţi să meargă în sediul universului şi să înceapă cariera către Paradis.

^{(629.5) 55:4.27} 3. Un Adam şi o Evă Planetari pot alege, aşa cum fac Fiicele şi Fiii Materiali ai capitalei sistemice – să meargă direct în lumea midsonită pentru o scurtă şedere în cursul căreia îi vor primi pe Ajustorii lor.

^{(629.6) 55:4.28} 4. Ei pot decide să se întoarcă în capitala sistemului pentru a ocupa acolo, pe o anumită perioadă de timp, sediile tribunalului suprem. După acest serviciu, ei vor primi Ajustori şi vor începe ascensiunea către Paradis.

^{(629.7) 55:4.29} 5. Părăsind funcţiunile lor administrative, ei pot alege să se întoarcă în lumea lor natală pentru a servi în calitate de instructori pentru o anumită vreme. Un Ajustor va veni să locuiască în ei momentul transferării lor în sediul universului.

^{(629.8) 55:4.30} Pe toată durata acestor epoci, Fiicele şi Fiii Materiali importaţi ca asistenţi exercită o influenţă formidabilă asupra ordinelor sociale şi economice aflate în progres. Ei sunt potenţial nemuritori, cel puţin până în clipa când aleg să se umanizeze, să primească Ajustori, şi să plece către Paradis.

^{(629.9) 55:4.31} Pe lumile evolutive, trebuie ca fiinţele să se umanizeze pentru a putea primi un Ajustor al Gândirii. Toţi membrii ascendenţi ai corpului muritorilor finalitari, cu excepţia serafimilor, au fost locuiţi de câte un Ajustor şi s-au contopit cu el. Serafimii sunt locuiţi de un alt fel de spirit al Tatălui în momentul în care sunt înrolaţi în acest corp.

5. Apogeul dezvoltării materiale

^{(629.10) 55:5.1} Creaturile muritoare care trăiesc pe o lume izolată, lovită de păcat, dominată de rău şi egoistă, cum este Urantia, nu prea pot concepe perfecţiunea fizică, împlinirea intelectuală, şi dezvoltarea spirituală, fapte care caracterizează epocile avansate ale evoluţiei pe o sferă lipsită de păcat.

^{(629.11) 55:5.2} Stadiile avansate ale unei lumi stabilizate în lumină şi viaţă reprezintă apogeul dezvoltării materiale evolutive. Pe aceste lumi culte, nemulţumirile şi fricţiunile epocilor primitive iniţiale au dispărut. Sărăcia şi inegalităţile sociale aproape că nu există, degenerarea a dispărut, delicvenţa se observă rar. Nebunia a încetat practic să existe, iar debilitatea mintală este o raritate.

^{(629.12) 55:5.3} Statutul economic, social şi administrativ al acestor lumi este de un ordin elevat şi perfecţionat. Ştiinţa, artele, şi industria înfloresc, societatea este un mecanism de înaltă realizare materială, intelectuală şi culturală, care funcţionează bine. Industria s-a orientat în mare parte spre a servi scopurilor mai înalte ale acestei civilizaţii superbe. Viaţa economică a acestei lumi a devenit etică.

^{(630.1) 55:5.4} Războiul este de acum o problemă a trecutului, nu mai există armate, nici forţe poliţieneşti. Guvernul este pe cale de dispariţie. Stăpânirea de sine face treptat ca legile stabilite de fiinţele umane să fie perimate. Într-o stare intermediară a civilizaţiei avansate, amploarea guvernului civil şi a reglementărilor obligatorii este invers proporţională cu moralitatea şi spiritualitatea totalităţii cetăţenilor.

^{(630.2) 55:5.5} Şcolile sunt considerabil perfecţionate, ele se consacră educării minţii şi expansiunii sufletului. Centrele de artă sunt distinse, iar organizaţiile muzicale superbe. Templele de cult şi şcolile lor asociate de filozofie şi de religie experienţială sunt creaţii pline de frumuseţe şi de măreţie. Arenele în aer liber, pentru adunările culturale sunt, de asemenea, sublime prin simplitatea amenajării lor artistice.

^{(630.3) 55:5.6} Aşezăminte pentru jocurile de competiţie, pentru umor şi pentru alte faze de înfăptuiri personale şi colective sunt ample şi corespunzătoare. O trăsătură specială a activităţilor de competiţie pe aceste lumi înalt cultivate se referă la eforturile indivizilor şi ale grupurilor de a excela în ştiinţele şi filozofiile cosmologiei. Literatura şi arta oratorică înfloresc, limbajul este perfecţionat până într-acolo încât să simbolizeze concepte, precum şi pentru a exprima idei. Viaţa este de o simplitate odihnitoare; oamenii au coordonat, în sfârşit, o stare înaltă de dezvoltare mecanică cu înfăptuiri intelectuale seducătoare; ei le-au dominat pe amândouă cu o reuşită spirituală deosebită. Urmărirea fericirii este o experienţă de bucurie şi de satisfacţie.

6. Muritorii individuali

^{(630.4) 55:6.1} Pe măsură ce lumile progresează în statutul confirmat al luminii şi vieţii, societatea devine tot mai paşnică. Individul rămâne la fel de independent şi de devotat familiei sale, însă a devenit mai altruist şi mai fratern.

^{(630.5) 55:6.2} Pe Urantia cu greu puteţi aprecia statutul avansat şi natura progresivă a raselor iluminate a acestor lumi perfecţionate. Locuitorii lor sunt înflorirea raselor revoluţionare, însă astfel de fiinţe sunt încă muritoare. Ele continuă să respire, să mănânce, să bea şi să doarmă. Această mare evoluţie nu este cerul, ci o prefigurare sublimă a lumilor divine care vor fi întâlnite în ascensiunea către Paradis.

^{(630.6) 55:6.3} Într-o lume normală, a trecut mult timp de când aptitudinea biologică a rasei a fost adusă la un nivel înalt în cursul epocilor postadamice; iar, acum, evoluţia oamenilor se continuă, din epocă în epocă, de-a lungul erelor de ancorare. Câmpul viziunii şi al auzului se lărgeşte. Cifra populaţiei este staţionară. Reproducerea este reglementată după necesităţile planetare şi după înzestrările ereditare înnăscute. În cursul acestei epoci, locuitorii planetei se împart în grupuri, de la cinci până la zece, iar grupurile inferioare nu au dreptul să procreeze decât până la jumătate din numărul de copii permis grupurilor superioare. Ameliorarea constantă a unei rase atât de magnifice pe toată durata unei epoci de lumină şi viaţă este în mare măsură o problemă de reproducere selectivă a acelor viţe rasiale, care au arătat calităţi superioare de natură socială, filozofică, cosmică şi spirituală.

^{(630.7) 55:6.4} Ajustorii continuă să sosească, ca şi în stadiile evolutive anterioare, şi odată cu trecerea epocilor trec, aceşti muritori sunt tot mai capabili să comunice cu fragmentul interior al Tatălui. De-a lungul stadiilor de dezvoltare embrionară şi prespirituală, spiritele mentale adjutante mai lucrează încă. Sfântul Spirit şi serviciul îngerilor sunt şi mai eficiente, în măsura în care s-a trecut prin epocile succesive ale vieţii stabilizate. În al patrulea stadiu al luminii şi al vieţii, indivizii avansaţi par a trăi experienţa unui important contact conştient cu prezenţa spirituală a Spiritului Stăpân, a cărui jurisdicţie se întinde asupra suprauniversului lor, în timp ce filozofia lumii lor se canalizează în efortul de a înţelege noile revelaţii ale Dumnezeului Suprem. Pe planetele ce se bucură de acest statut avansat, mai mult de jumătate din locuitori trăiesc experienţa transferului la starea morontială plecând din domeniul celor vii. Este chiar aşa: „vechile lucruri pier şi, iată, toate lucrurile devin noi”.

^{(631.1) 55:6.5} Noi socotim că evoluţia fizică atinge deplina ei dezvoltare la sfârşitul celei de a cincia epoci a erei luminii şi a vieţii. Noi constatăm că limitele superioare ale dezvoltării spirituale, asociate minţii umane în evoluţie, sunt determinate de fuziunea cu Ajustorul, la un nivel la care valorile morontiale şi semnificaţiile cosmice sunt îmbinate. Însă, în ceea ce priveşte înţelepciunea, deşi nu o ştim cu adevărat, noi credem că nu pot exista niciodată limite la evoluţia intelectuală şi la dobândirea înţelepciunii. Pe o lume aflată în cel de-al şaptelea stadiu, înţelepciunea poate epuiza potenţialele materiale, poate dobândi puterea de pătrundere a motei şi , în cele din urmă, poate chiar şi să guste mai dinainte din măreţia absonită.

^{(631.2) 55:6.6} Pe lumile înalt evoluate care sunt demult în al şaptelea stadiu noi constatăm că fiinţele umane învaţă bine limbajul universului local înainte de a fi transferate; şi chiar am vizitat câteva planete foarte vechi, unde abandonterii îi învăţau pe muritorii mai vârstnici limba suprauniversului. Şi am observat pe aceste lumi tehnica prin care personalităţile absonite revelează prezenţa finalitarilor în templul morontial.

^{(631.3) 55:6.7} Aceasta este istoria ţelului magnific al eforturilor muritorilor pe lumile evolutive, şi toate acestea au loc înainte chiar ca oamenii să se lanseze în cariera lor morontială. Toate această splendidă dezvoltare poate fi atinsă de muritori materiali pe lumile locuite pe tot parcursul primului lor stadiu al carierei lor eterne şi incomprehensibile de înălţare în Paradis şi de atingere a divinităţii.

^{(631.4) 55:6.8} Însă vă puteţi voi imagina cu vreun chip ce fel de muritori evolutivi sunt aceia care vin acum de pe lumi care erau deja de mult în cea de-a şaptea perioadă a ancorării în lumină şi viaţă? Fiinţe ca acestea sunt acelea care se duc pe lumile morontiale ale capitalei universului local pentru a începe aici cariera lor de ascensiune.

^{(631.5) 55:6.9} Dacă muritorii Urantiei, lume dezorientată, ar putea măcar să vadă una dintre aceste lumi mai avansate, stabilizate de mult timp în lumină şi viaţă, nu ar mai pune niciodată la îndoială înţelepciunea planului evolutiv al creaţiei. Chiar dacă progresul etern al creaturilor nu ar avea viitor, realizările evolutive superbe ale raselor umane de pe astfel de lumi bine stabilite de înfăptuiri desăvârşite ar justifica amplu crearea omului pe planetele timpului şi spaţiului.

^{(631.6) 55:6.10} Noi reflectăm adesea la aceasta: dacă marele univers ar fi stabilizat în lumină şi viaţă, distinşii ascendenţi muritori ar mai fi ei oare destinaţi Corpului Finalităţii? Însă nu ştim asta.

7. Primul stadiu sau stadiul planetar

^{(631.7) 55:7.1} Această epocă se întinde de la apariţia templului morontial în noul cartier general al planetei până în momentul în care întregul sistem este stabilizat în lumină şi viaţă. Această epocă este inaugurată de Fiii Învăţători ai Trinităţii la sfârşitul misiunilor lor succesive în lume, atunci când Prinţul Planetar este avansat la statutul de Suveran Planetar la ordinul Fiului Paradisiac de manifestare al acestei sfere şi în prezenţa sa personală. Finalitarii inaugurează în acelaşi timp participarea lor activă la problemele planetare.

^{(632.1) 55:7.2} După aparenţele exterioare şi vizibile, şefii sau directorii efectivi ai unei asemenea lumi stabilizate în lumină şi viaţă sunt Fiicele şi Fiii Materiali, Adamul şi Eva Planetari. Finalitarii sunt invizibili, la fel ca şi Prinţul Suveran, afară de cazul când el este în templul morontial. Adevăraţii şefi actuali ai regimului planetar sunt, aşadar, Fiicele şi Fiii Materiali. Cunoaşterea acestor dispoziţii este ceea ce a dat prestigiu ideii de regi şi regine pe toate tărâmurile universului. Regii şi reginele reprezintă o mare reuşită în aceste împrejurări ideale, când o lume are la dispoziţie aceste înalte personalităţi pentru a acţiona în numele şefilor încă şi mai înalţi, însă invizibili.

^{(632.2) 55:7.3} Când această eră va fi atinsă pe planeta voastră, nu există nici o îndoială că Machiventa Melchizedek, în prezent Prinţ Planetar locţiitor al Urantiei, va ocupa sediul Suveranului Planetar; iar pe Jerusem, a trecut mult timp de când s-a decis că el va fi însoţit de un fiu şi o fiică a lui Adam şi a Evei pe Urantia, care sunt în prezent reţinuţi pe Edentia ca pupili ai Preaînalţilor Norlatiadekului. Aceşti copii ai lui Adam ar putea servi astfel pe Urantia în asociere cu Suveranul Melchizedek, căci ei au fost privaţi de puterea lor procreatoare aproape cu 37,000 de ani în urmă, atunci când şi-au părăsit corpul lor material de pe Urantia pentru a se pregăti pentru tranzitul lor pe Edentia.

^{(632.3) 55:7.4} Această epocă de ancorare continuă indefinit, până când toate planetele sistemului ating era stabilizării; şi atunci când lumea cea mai tânără – ultima care să se ancoreze în lumină şi viaţă – va fi avut experienţa acestei stabilităţi vreme de un mileniu al timpului sistemic, ansamblul sistemului dobândeşte statutul stabilizat, iar lumile individuale intră în epoca sistemică a erei luminii şi vieţii.

8. Al doilea stadiu sau stadiul sistemic

^{(632.4) 55:8.1} Atunci când un întreg sistem se ancorează în viaţă, Se instaurează un nou ordin de guvernare. Suveranii Planetari devin membrii ai conclavului sistemului, şi acest nou corp administrativ, supus vetoului Părinţilor Constelaţiei, dispune de autoritatea supremă. Un astfel de sistem de lumi locuite devine practic autarhic. Ansamblul legislativ al sistemului este constituit de lumea-sediu, şi fiecare planetă şi-i trimite pe cei zece reprezentanţi ai ei. Tribunale sunt acum instalate pe capitalele sistemice, şi numai apelurile sunt trimise în faţa curţilor sediului universului odată cu ancorarea sistemului, Santinela Ataşată, reprezentantul Executivului Suprem al suprauniversului, devine consultant voluntar pe lângă curtea sistemică supremă şi preşedinte efectiv al noii adunări legislative.

^{(632.5) 55:8.2} După stabilizarea în lumină şi viaţă a unui întreg sistem Suveranii Sistemici nu se vor mai succede. Fiecare suveran va rămâne pe vecie în fruntea sistemului său. Suveranii asistenţi continuă să fie înlocuiţi ca pe parcursul epocilor precedente.

^{(632.6) 55:8.3} Pe parcursul acestei epoci de stabilizare, midsonitarii vin pentru prima dată din lumile-sedii ale universului unde locuiesc, pentru a acţiona în calitate de consilieri pe lângă adunările legislative, şi în calitate de consultanţi pe lângă tribunalele judecătoreşti. Aceşti midsonitari fac astfel eforturi de a insufla noi semnificaţii ale motei, având o valoare supremă, proiectelor de învăţământ pe care le susţin împreună cu finalitarii.

^{(632.7) 55:8.4} Creaturile midsonite joacă atunci, pe lângă fiinţele umane unificate şi înălţate în domeniile aflate într-un continuu progres ale filozofiei şi ale gândirii spiritualizate, rolul pe care şi Fiii Materiali îl jucaseră, biologic, pentru rasele muritoare.

^{(633.1) 55:8.5} Pe lumile locuite, Fiii Învăţători devin colaboratorii voluntari ai finalitarilor; şi aceiaşi Fii Învăţători îi însoţesc, de asemenea, pe lumile palat, atunci când aceste sfere încetează să fie utilizate ca lumi receptoare diferenţiate după ancorarea întregului sistem în lumină şi viaţă. Cel puţin asta este adevărat în epoca în care întreaga constelaţie a evoluat astfel, însă nu există încă grupuri atât de avansate în Nebadon.

^{(633.2) 55:8.6} Noi nu suntem autorizaţi să revelăm natura lucrării finalitarilor care vor supraveghea aceste lumi palat consacrate din nou. Voi aţi fost, totuşi, informaţi că există, pretutindeni în universuri, felurite tipuri de creaturi inteligente care nu au fost descrise în aceste expuneri.

^{(633.3) 55:8.7} Şi acum, pe măsură ce sistemele se ancorează unul câte unul în lumină, în virtutea progresului lumilor care le compun, soseşte clipa în care ultimul sistem al unei anumite constelaţii atinge stabilizarea, administratorii universului – Fiul Maestru, Uniunea de Zile şi Strălucitoarea Stea de Dimineaţă – sosesc atunci pe capitala constelaţiei pentru a proclama că Preaînalţii sunt conducătorii incontestabili ai noii familii făcute perfecte a celor o sută de sisteme stabilizate de lumi locuite.

9. Al treilea stadiu sau stadiul constelaţiei

^{(633.4) 55:9.1} Unificarea unei constelaţii întregi de sisteme stabilizate este însoţită de o nouă repartizare a autorităţii executive şi de remanieri suplimentare în administraţia universului. Această epocă este martora unor înfăptuiri avansate pe toate lumile locuite, însă ea este în mod deosebit caracterizată de ajustări în sediul constelaţiei cu notabile schimbări de relaţii, pe de-o parte cu supravegherea sistemică şi pe de altă parte cu guvernarea universului local. În cursul acestei epoci, numeroase activităţi ale constelaţiei şi ale universului sunt transferate pe capitalele sistemelor. Reprezentanţii suprauniversului stabilesc relaţii noi şi mai strânse cu cârmuitorii planetelor, ai sistemelor şi ai universului. Concomitent cu stabilirea acestor noi asociaţii, anumiţi administratori ai suprauniversului se instalează în capitalele constelaţiilor în calitate de consultanţi voluntari pe lângă Părinţii Preaînalţi.

^{(633.5) 55:9.2} Atunci când o constelaţie este astfel stabilizată în lumină, organizarea legislativă ia sfârşit şi ansamblul Suveranilor Sistemici, prezidat de Preaînalţi, va lucra în locul ei. Acum, şi pentru prima dată, aceste adunări administrative tratează direct cu guvernul suprauniversului chestiuni care ţin de relaţiile cu Havona şi cu Paradisul. Dealtfel, constelaţia rămâne ataşată universului local ca şi înainte. Pe parcursul stadiilor succesive ale vieţii stabilizate, univitaţii continuă să administreze lumile morontiale ale constelaţiei.

^{(633.6) 55:9.3} Odată cu trecerea epocilor, Părinţii Constelaţiei preiau tot mai multe dintre funcţiile mai detaliate de administrare sau de supraveghere, alteori centralizate în sediul universului. Când al şaselea stadiu al stabilizării va fi atins, aceste constelaţii unificate vor fi dobândit o poziţie de autonomie aproape completă. La intrarea în al şaptelea stadiu de ancorare se vor vedea, fără nici o îndoială, conducătorii lor înălţaţi la adevărata demnitate pe care o semnifică numele lor, cei Preaînalţi. În toate privinţele, constelaţiile vor trata atunci direct cu şefii suprauniversului, în timp ce guvernul universului local se va extinde pentru a prelua responsabilităţile noilor obligaţii faţă de marele univers.

10. Al patrulea stadiu al universului local

^{(634.1) 55:10.1} Când un univers local se ancorează în lumină şi viaţă, intră îndată în circuitele stabilite ale suprauniversului. Cei Îmbătrâniţi de Zile proclamă atunci instituţia consiliului suprem de autoritate nelimitată. Acest nou corp guvernamental este compus dintr-o sută de Fideli ai Zilelor şi este prezidat de Uniunea Zilelor. Primul lui act constă în a recunoaşte că suveranitatea Fiului Creator Stăpân este menţinută.

^{(634.2) 55:10.2} Administrarea universului, în ceea ce îi priveşte pe Gabriel şi pe Tatăl Melchizedek, nu suportă nici o schimbare. Acest consiliu de autoritate nelimitată se ocupă, în principal, de noi probleme şi de noi condiţii ce se ivesc din statutul avansat al luminii şi vieţii.

^{(634.3) 55:10.3} Inspectorul Asociat mobilizează acum toate Santinele Ataşate pentru a constitui corpul de stabilizare al universului local şi cere Tatălui Melchizedek să împartă supravegherea cu el. Acum, şi pentru prima dată, un corp al Spiritului Inspirat al Trinităţii este ataşat serviciului Uniunii Zilelor.

^{(634.4) 55:10.4} Ancorarea unui întreg univers local în lumină şi viaţă iniţiază profunde remanieri în întregul plan administrativ, de la lumile locuite individuale până la sediul universului. Se stabilesc noi relaţii cu constelaţiile şi cu sistemele. Spiritul-Mamă al universului local trăieşte experienţa unor noi relaţii de legătură cu Spiritul Stăpân al suprauniversului. Gabriel stabileşte cu Cei Îmbătrâniţi de Zile un contact direct care îi permite să acţioneze în cazul în care Fiul Maestru ar lipsi din lumea sa sediu.

^{(634.5) 55:10.5} În cursul acestei epoci şi a celor următoare, Fiii Magistrali continuă să funcţioneze ca judecători ai guvernării divine, în timp ce o sută dintre aceşti Fii Avonali ai Paradisului formează un nou consiliu superior al Strălucitoarei Stele de Dimineaţă în capitala universului. Mai târziu, şi la cererea Suveranilor Sistemici, unul dintre aceşti Fii Magistrali va deveni consilierul suprem staţionat pe lumea-sediu a fiecărui sistem, până când va fi atins al şaptelea stadiu al unităţii.

^{(634.6) 55:10.6} Pe parcursul acestei epoci, nu numai Fiii Învăţători ai Trinităţii acţionează în calitate de consultanţi voluntari pe lângă Suveranii Planetari, ci tot aşa ei servesc, în grupuri de câte trei, şi pe lângă Părinţii Constelaţiei. Şi aceşti din urmă Fii îşi găsesc, în cele din urmă, locul lor în universul local, căci în momentul acela ei încetează să fie supuşi jurisdicţiei creaţiei locale şi sunt ataşaţi serviciului consiliului suprem cu autoritate nelimitată.

^{(634.7) 55:10.7} Atunci, şi pentru prima dată, corpul finalitarilor recunoaşte jurisdicţia unei autorităţi exterioare Paradisului, consiliul suprem. Până acum, finalitarii nu admiteau nici o supraveghere în partea aceasta a Paradisului.

^{(634.8) 55:10.8} Fiii Creatori ai acestui univers stabilizat petrec mult timp în Paradis şi pe lumile sale asociate şi, de asemenea, pentru a sfătui numeroasele grupuri finalitare servind în orice creaţie locală. În acest fel Mihail ca om se asociază frăţeşte, într-un mod mai deplin, cu muritorii finalitari înălţaţi.

^{(634.9) 55:10.9} Este cu totul inutil să se speculeze asupra funcţiunilor Fiilor Creatori faţă de universurile exterioare, în prezent în curs de asamblare preliminară, însă noi ne angajăm toţi, din când în când, în astfel de speculaţii. Cu prilejul atingerii celui de-al patrulea stadiu al dezvoltării, Fiul Creator devine administrativ liber. Divina Slujitoare îşi îmbină tot mai mult serviciul ei cu cel al Spiritului Stăpân al suprauniversului său şi cu Spiritul Infinit. Se pare că se stabilesc noi şi sublime relaţii între Fiul Creator, Spiritul Creativ, Stelele de Seară, Fiii Învăţători şi corpul tot mai mare al finalitarilor.

^{(635.1) 55:10.10} Dacă Mihail ar trebui vreodată să părăsească Nebadonul, Gabriel ar deveni fără îndoială administratorul general împreună cu Tatăl Melchizedek ca asociat. În acelaşi timp, un nou statut ar fi conferit tuturor ordinelor de cetăţeni permanenţi, cum ar fi Fiii Materiali, univitaţii, midsonitarii, susaţii şi muritorii contopiţi cu Spiritul, însă atâta timp cât evoluţia va continua, serafimii şi îngerii vor fi necesari în administrarea universului.

^{(635.2) 55:10.11} Noi am dobândit, cu toate acestea, o convingere în ceea ce priveşte două dintre punctele speculaţiilor noastre: dacă Fiii Creatori sunt destinaţi să lucreze în universurile exterioare, Divinele Slujitoare îi vor însoţi cu siguranţă. Noi suntem, de asemenea, siguri că Melchizedekii vor rămâne în universurile lor de origine. Noi susţinem că ei sunt destinaţi să joace roluri comportând responsabilităţi tot mai mari în guvernarea şi în administrarea universului local.

11. Stadiile sectoarelor minore şi majore

^{(635.3) 55:11.1} Sectoarele minore şi majore ale suprauniversului nu figurează direct în planul de ancorare în lumină şi viaţă. Acest progres evolutiv ţine în primul rând de universul local ca unitate, şi nu se referă la componentele lor. Un supraunivers este stabilizat în lumină şi viaţă imediat ce toate universurile locale care îl compun sunt astfel făcute perfecte, însă nici unul dintre cele şapte suprauniversuri nu a atins încă nivelul de progres care să îl apropie de această fază , nici măcar pe departe.

^{(635.4) 55:11.2} Epoca sectoarelor minore. Atât cât se poate pătrunde cu observarea, al cincilea stadiu de stabilizare, sau stadiul sectoarelor minore, se referă exclusiv la statutul fizic şi la ancorarea coordonată a celor o sută de universuri locale asociate în circuitele stabilite ale suprauniversului. Se pare că doar centrele de putere şi asociaţii lor vor fi atinşi de aceste realinieri ale creaţiei materiale.

^{(635.5) 55:11.3} Epoca sectoarelor majore. În ceea ce priveşte al şaselea stadiu, acela al stabilizării sectoarelor majore, noi nu putem decât să invocăm nişte ipoteze, deoarece nici unul dintre noi nu a asistat la un astfel de eveniment. Noi putem, cu toate acestea, să facem numeroase presupuneri în ceea ce priveşte remanierile administrative şi de alt gen care vor însoţi probabil un statut atât de avansat al lumilor locuite şi al grupărilor lor din univers.

^{(635.6) 55:11.4} Din moment ce statutul sectoarelor minore se referă la coordonarea echilibrului fizic, noi deducem că unificarea sectoarelor majore va interesa anumite noi nivele de împlinire intelectuală şi, poate, anumite înfăptuiri avansate în realizarea supremă a înţelepciunii cosmice.

^{(635.7) 55:11.5} Pentru a ajunge la concluzii privitoare la remanierile care vor însoţi probabil realizarea nivelelor de progres evolutive încă neatinse, noi ne bazăm pe rezultatele unor asemenea înfăptuiri omoloage din lumile individuale şi pe experienţele muritorilor individuali care locuiesc pe sfere vechi şi foarte dezvoltate.

^{(635.8) 55:11.6} Să fie clar că mecanismele administrative şi tehnicile guvernamentale ale universului şi ale unui supraunivers nu pot în nici un fel limita, sau întârzia, dezvoltarea evolutivă sau progresul spiritual al unei planete individuale locuite sau a vreunui muritor de pe această sferă.

^{(635.9) 55:11.7} În unele dintre universurile mai vechi, noi găsim lumi stabilizate în al cincilea şi în al şaselea stadiu al vieţii – şi care chiar au intrat bine în ce-a de-a şaptea epocă – sistemele lor locale nu sunt încă stabilizate în lumină. Planetele mai tinere pot întârzia unificarea sistemului, însă acest fapt nu împiedică cu nimic progresul unei lumi mai vârstnice şi mai evoluate. Limitările datorate mediului nu pot nici ele, nici chiar pe o lume izolată, contracara împlinirea personală a individului muritor. Isus din Nazaret, ca om între oameni, a atins personal statutul luminii şi al vieţii pe Urantia cu peste o mie nouă sute de ani în urmă.

^{(636.1) 55:11.8} Observând ceea ce se întâmplă pe lumi stabilizate de foarte mult timp, noi ajungem la concluzii destul de valabile cu privire la ceea ce se va întâmpla când un supraunivers întreg se va ancora în lumină, chiar dacă nu putem formula ipoteze bine întemeiate asupra stabilizării celor şapte suprauniversuri.

12. Al şaptelea stadiu sau stadiul suprauniversurilor

^{(636.2) 55:12.1} Nu putem prevedea pozitiv ceea ce s-ar întâmpla dacă un supraunivers s-ar ancora în lumină, deoarece un astfel de eveniment nu s-a produs niciodată. Conform învăţăturilor Melchizedekilor, care nu au fost niciodată contrazise, noi deducem că se vor efectua schimbări radicale în organizarea şi în administrarea fiecărei unităţi de creaţie a timpului şi spaţiului, de la lumile locuite până la cartierele generale ale suprauniversului.

^{(636.3) 55:12.2} Se crede, în general, că un mare număr de Fii Trinitizaţi de creaturi şi neavând alte sarcini speciale vor fi adunaţi în cartierele generale şi în capitalele divizionare ale suprauniversurilor stabilizate. Acest fapt ar putea servi la pregătirea din timp pentru primirea într-o bună zi a celor ce sosesc din spaţiul exterior, îndreptându-se către Havona şi Paradis. Însă, în realitate, noi nu ştim cu siguranţă acest lucru.

^{(636.4) 55:12.3} Dacă un supraunivers s-ar ancora în lumină şi viaţă, noi credem că Supraveghetorii Necalificaţi ai Supremului, care sunt acum consilierii săi, ar devenii corpurile administrative superioare pe lumea-sediu a suprauniversului. Ei sunt personalităţile capabile să contacteze direct pe administratorii absoniţi, care ar deveni imediat activi în suprauniversul stabilizat. Cu toate că aceşti Supraveghetori Necalificaţi au lucrat mult timp în funcţia de consilieri şi de consultanţi în unităţi evolutive avansate ale creaţiei, ei nu şi-ar asuma responsabilităţi administrative înainte ca autoritatea Fiinţei Supreme să fi devenit suverană.

^{(636.5) 55:12.4} Supraveghetorii Necalificaţi ai Supremului care acţionează mai larg în această epocă nu sunt nici finiţi, nici absoniţi, nici ultimi, nici infiniţi: ei sunt supremaţia şi nu fac decât să îl reprezinte pe Dumnezeul Suprem. Ei personalizează supremaţia spaţiului-timp şi nu acţionează, deci, în Havona. Ei lucrează doar ca unificatori supremi. Poate că sunt implicaţi în tehnica reflexivităţii universale, însă noi nu suntem siguri de acest lucru.

^{(636.6) 55:12.5} Nici unul dintre noi nu are o idee satisfăcătoare despre ceea ce se va întâmpla când marele univers (grupul celor şapte suprauniversuri depinzând de Havona) va fi în întregime stabilizat în lumină şi viaţă. Este în afară de orice îndoială că acest eveniment va reprezenta în analele eternităţii evenimentul cel mai important de la apariţia universului central. Unii susţin că Fiinţa Supremă însăşi se va ridica din misterul Havonei care învăluie persoana sa spirituală şi îşi va stabilii reşedinţa în sediul celui de al şaptelea supraunivers ca suveran atotputernic şi experienţial al creaţiilor făcute perfecte ale timpului şi spaţiului, însă, în realitate, nu ştim cu siguranţă acest lucru.

^{(636.7) 55:12.6} [Prezentat de un Puternic Mesager ataşat temporar Consiliului Arhanghelilor pe Urantia.]

Până la o nouă revedere vă îmbrățișez cu mult drag,

Pace și lumină pentru toți ! 

Costi