Se povesteste ca in acea noapte, tatal ei a avut un vis in care profetul Mohamed i-a spus:“Nu fii trist. Fetita care tocmai s-a nascut va fi o regina printre femeile poporului meu.Maine trebuie sa te duci la guvernatorul orasului si sa ii dai acest mesaj: “In fiecare noapte tu imi daruiai o suta de rugaciuni, iar in noaptea de vineri patru sute. Noaptea trecuta a fost vineri, si tu M-ai uitat. Pentru a fi iertat, daruieste acestui om patru sute de dinari, pe care el ii merita pe deplin.”

A doua zi de dimineata, tatal a mers la guvernator cu mesajul divin, iar acesta a recunoscut ca uitase de promisiunea facuta. De aceea, a dat ordin ca in acea zi sa se imparta 200 de dinari saracilor orasului, iar  lui Ismail i-a dat cei 400 de dinari, spunandu-i: “Omule sfant, as fi bucuros sa mai vii pe la mine. Dar consider totusi ca ar fi mai potrivit ca eu sa vin la tine si sa ma inchin inaintea ta. Jur ca te voi ajuta intotdeauna cu tot ce vei avea nevoie.” Astfel, parintii au primit banii necesari pentru ingrijirea fetitei.

Chemarea tainica – Legenda continua…

Atunci cand cea mai mare dintre surori avea 20 de ani, iar Rabi`a al `Adawiyya de-abia 11 ani, tatal lor a murit, fara sa le poata lasa vreo avere.  Cele patru fete, impreuna cu mama lor, au plecat spre alt oras, dar pe drum au fost atacate de talhari, care le-au vandut apoi ca sclave. Deoarece avea o voce foarte frumoasa, Rabi`a al `Adawiyya a ajuns in Bagdad, unde stapanul ei a dus-o la petreceri sa cante si sa danseze.

Dupa mai multi ani, in timp ce se afla la o petrecere, transfigurata, ea a inceput deodata sa cante intr-un mod diferit, doar pentru Preaiubitul ei, Dumnezeu. Fusese atinsa de gratia divina si auzise chemarea cea tainica a sufletului. Din acel moment, ea a refuzat sa mai cante si sa mai danseze pentru oameni, ci doar pentru Dumnezeu, iar atunci stapanul ei, nemultumit, a dus-o in piata de sclavi, ca sa o vanda.

Ea a fost cumparata de un om sfant, care a eliberat-o si s-a oferit chiar sa o ia in casatorie. Ea i-a multumit din toata inima si i-a spus:
“Daca vrei ceva de la mine pentru Allah, Allah te va rasplati, dar daca vrei ceva de la mine doar pentru tine insuti, eu nu am nimic ce sa iti ofer. Tot ceea ce am nevoie imi este daruit de Preaiubitul meu divin, Dumnezeu, si nu am nevoie de nimic de la nici o alta fiinta umana”.

O alta legenda spune ca intr-o noapte, stapanul ei a vazut o lumina puternica ce venea din camera unde locuia ea. Apropiindu-se plin de teama, el a vazut-o  pe tanara  adoratoare in stare de extaz, cufundata in rugaciune, iar lumina cea puternica izvora din propriul ei corp. El nu a mai putut sa doarma in acea noapte, iar a doua zi, s-a inchinat la picioarele ei si, plin de remuscari ca nu i-a recunoscut de la inceput sfintenia, i-a redat libertatea.

Dupa ce a devenit din nou libera, Rabi`a al `Adawiyya s-a retras in desert si s-a daruit unei vieti de rugaciune si austeritate. Spre sfarsitul vietii, ea a calatorit spre Ierusalim si a ramas intr-o pestera pe Muntele Maslinilor. In fiecare zi, ea cobora de pe munte sa predice in temple si sa vorbeasca oamenilor despre Dumnezeu. Desi era femeie, nimeni nu a oprit-o sa faca acest lucru, pentru ca era unanim recunoscuta ca o fiinta divina. Numerosi oameni au fost impulsionati de cuvintele si viata ei daruita in intregime lui Dumnezeu.

Mireasa lui Dumnezeu

Se povesteste ca Hasan al-Basri, un sfant musulman, a intrebat-o daca vrea sa fie sotia lui. Ea i-a raspuns:

“Legatura casatoriei este pentru cei care au fiinta. Dar eu nu mai sunt, exist doar pentru Allah, eu ii apartin Lui cu totul. Traiesc abandonata complet vointei Lui. Lui trebuie sa ii ceri permisiunea sa te casatoresti cu mine, si nu mie.”

Rabi`a al `Adawiyya auzise in inima ei vocea lui Dumnezeu. Ea nu mai dorea nici un sot din lumea omeneasca, deoarece considera ca singura casatorie adevarata era doar cu Dumnezeu. Ca multi alti sfinti sufiti, ea nu facea nici o diferenta intre barbat si femeie daca acestia traiau daruiti complet lui Dumnezeu.

Rabi`a al `Adawiyya s-a indreptat catre Dumnezeu cu o iubire absoluta, hotarata si plina de rabdare, fara sa astepte nimic in schimb, abandonandu-se complet vointei Lui. Aceasta adorare a lui Dumnezeu in inima este semnul uniunii complete dintre adorator si Cel Preaiubit.

In traditia spirituala sufita, ea a fost prima care a insistat asupra necesitatii adevarului si sinceritatii in relatia omului cu Dumnezeu. Deseori, ea ii condamna pe cei care spuneau ca sunt adoratorii lui Dumnezeu, dar inima lor nu era pura si devotata.

Rabi`a al `Adawiyya spunea acestor oameni:

“Va ridicati impotriva vointei lui Dumnezeu si totusi sustineti ca Il iubiti. Daca L-ati iubi cu toata puterea sufletului vostru, atunci v-ati supune vointei lui, pentru ca cel care iubeste se abandoneaza iubirii.”

Ea a trait pentru o iubire care nu asteapta raspuns, reciprocitate sau rasplata. Se spune ca o data, cineva se ruga astfel:
“Doamne, fie ca tu sa fii multumit de noi”. Ea l-a certat:
“Ar trebui sa isi fie rusine sa ceri asa ceva lui Dumnezeu. Cum poti sa il rogi sa fie multumit de tine daca tu nu esti mai intai impacat cu el ?” Acel om a intrebat-o atunci:
“Cand un adorator este impacat cu Dumnezeu ?” Ea i-a raspuns:
“Atunci cand el este egal in fata suferintelor si a bucuriilor acestei vieti.”

Cineva a intrebat-o: “Ce este Iubirea ?

“Iubirea vine din eternitate si trece in eternitate. Il iubim pe Dumnezeu pentru ca El ne-a iubit mai intai.”

“Nu sunt a acestei lumi, nici a celei viitoare,

Nu apartin nici paradisului, nici iadului,

Locul meu este locul fara loc,

Urma mea este urma fara de urma.

Nu sunt nici trup, nici suflet pentru ca fac parte din sufletul celui Preaiubit.”

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi