În sens Creştin, INIMA este totodată Taina ICOANEI. De aceea INIMA ca ICOANĂ Arată, nu ascunde, descoperă, nu închide, Dăruieşte, nu acaparează. Astfel, INIMA nu este „interiorizare”, cum de obicei se consideră, ci este tocmai „PRINOSUL SUPRAEXTERIORIZĂRII”.
Anticii care văd Divinul o „esenţă” fac „interiorizarea”, dar în viziunea Creştină DIVINUL, fiind PERSOANĂ, „esenţa” este în „Deschidere”, nu în „simplificarea închiderii absolute” (esenţă)
Trebuie cu insistenţă evidenţiat acest fapt specific creştinismului. O inimă de „interior” nu este creştină. O INIMĂ de DĂRUIRE, de ARĂTARE, de SUPRAEXTERIOR, este INIMA HRISTICĂ, INIMA-ACELAŞI TRUP, INIMA EUHARISTIE.
Este o parabolă în care se spune că Omul, pierzând Raiul, s-au rupt în el Mintea de Simţuri, Sufletul de Corp, iar Organele de asemenea au ajuns într-o dualitate contrară (capul-sex; inima-digestie; organic-anorganic). Şi, de aici, intuiţia mistică de „refacere” a integrităţii pierdute, prin „reunirea contrariilor”.
Misticile magico-oculte vorbesc de reunirea Capului-minţii cu sexul-energia (masculinul cu femininul, până la orgiile metafizico-religioase); misticile pietiste vorbesc de reunirea doar în simţuri (până la sentimentalismul exclusivist).
Mistica Ortodoxă Creştină vorbeşte de o Reunire în INIMA de TAINĂ, ce nu este nici Mintea, nici Simţurile, nici Organele cu energiile lor, ci este o „TOTALITATE” ce le depăşeşte pe toate şi totodată le UNEŞTE în „ACELAŞI TRUP-EUHARISTIE” (Dăruire Împărtăşire Participare fără amestecare).
La antici, Inima este „Eros”, Minte şi sex în sublimare reciprocă (de la Erosul platonic necorporal, până la erosul corporal). La antici, mai este un „dincolo” de „esenţă”, ca Spiritualul-Ideea pură, ca Erosul Divin. De aceea misticile antice sunt mistici ori ale „Minţii” (cu magismul gândirii), ori ale „Simţirii” (cu ocultismul energiilor).
Creştinismul având Chipul INIMII-Persoană, mistica nu mai este nici magia Minţii, nici paranormalul energetic organic, ci Mistica CHIPULUI „INIMII-ACELAŞI TRUP HRISTIC”, în care Mintea, Simţirea şi energiile organice se transcend în „INIMA-POTIR-DĂRUIRE- EUHARISTIE”.
Cine nu face aceste discerneri nete, confundă şi modalităţile mistice creştine cu cele ale Minţii, Simţirii şi energiilor.
Mistica de specific Creştin este Mistica ICONICĂ, Mistica de „GEST Personal Integral”, în care se Oglindesc atât Mintea, cât şi simţurile şi energiile organice. ICONICUL-GESTUL nu „esenţializează-abstractizează”, nu preface Gândirea în Simţuri şi Simţurile în Gândire, sau în forme energetice (ca în tehnicile antice), ci face direct „GESTUL INIMII ICONICE”, ca DĂRUIRE-ADRESARE-DESCHIDERE-PRIMIRE-PARTICIPARE-ÎMPĂRTĂŞIRE.
Şi în GESTUL ICONIC este UNIREA DIVIN şi Creaţie, cu tot „coloralul” tot Iconic, de Minte şi Corp şi energii, culori şi lumini. În GESTUL ICONIC, nu Mintea, nici Simţurile, nici paranormalul energiilor nu sunt luate în seamă, ci direct „GESTUL ICONIC în Sine”, care este „INIMA-ACELAŞI TRUP HRISTIC”. Mulţi cad în „misticisme” mentale, sentimentale, de energii paranormale, ce nu mai sunt adevărata Mistică a Creştinismului.
Mistica Isihastă, a zisei Rugăciuni de Unire a Minţii cu Inima, este tocmai în sensul de Refacere a Unităţii (prin desfiinţarea contrariilor dintre mental şi simţual), prin care apoi se REMEMOREAZĂ INIMA HRISTICĂ. Taina INIMII TRUP HRISTIC este INIMA Înduhovnicită care are totodată pe SFÂNTUL DUH, Cel care Preface „Trupul făpturii” în TRUP HRISTIC-EUHARISTIE.
Aşa modalitatea Isihastă este cea Creştină, de INIMĂ HRISTICĂ Înduhovnicită-ICONICĂ, tocmai „HAINA de Nuntă” DIVINĂ, ce este „CINA cea de TAINĂ”, nu „pat nupţial de eros mental sau corporal” (ca în misticile necreştine).
“În Inima mea de lut/ Cobor Mintea mea trupească/ Şi în Unire de „Gest”/ Chem NUMELE Tău, IISUSE,/ Ca, Venind Tu,/ Inima şi Mintea să se facă/ Prescură în care Tu să Liturghiseşti/ TRUPUL Tău, INIMA IUBIRII/ De DUMNEZEU pentru Lume./ Şi aşa, Mintea şi Inima mea/ Să fie Potir de Făptură,/ Pe care să-l UMPLI/ Cu SÂNGELE Tău DUMNEZEIESC.
Inima mea Pământească/ Să Întrupeze INIMA Ta, IISUSE,/ Peste care SUFLAREA SFÂNTULUI DUH fiind,/ S-o Prefacă/ În DUMNEZEIESCUL TRUP./ Şi aşa şi eu cu Tine/ Să fiu un „Singur TRUP”,
INIMĂ de TAINĂ/ În care eu, IISUSE,/ Te Întipăresc în Fiinţa mea/ Precum şi Tu te ÎNTIPĂREŞTI,/ ICOANĂ în care/ DUMNEZEU şi Făptură/ Sunt deodată ÎMPREUNĂ./ În GESTUL ICONIC de INIMĂ/ Mintea uimită doar priveşte/ Şi inima la fel,/ Tu, IISUSE, fiind Acela care/ CURGI cu SÂNGELE DIVIN,/ Şi SFÂNTUL DUH Bate/ În GRĂIRE de TAINĂ./ Nu te opri/ În Minte sau în Inima de carne,/ Nici în Inima de Suflet,/ Ci în INIMA de TAINĂ,/ INIMA ICOANĂ,/ RITUAL de Liturghie,/ POTIR şi ÎMPĂRTĂŞIRE,/ Peste care este SFÂNTUL DUH./ Şi a TATĂLUI/ Absolută BINECUVÂNTARE./ INIMA are Trei Tărâmuri,/ ÎMPĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU,/ Tărâmul de Cer şi de Pământ,/ CHIP de POMUL VIEŢII/ În mijloc de Rai./ Prin păcat am pierdut/ Şi POMUL VIEŢII/ Şi Unirea de Rai/ Şi am rămas cu „pomul morţii”,/ Inimă de Suflet oarbă,/ Minte şi Inimă de Corp, la fel,/ Un Trup gol pe care/ Stă „şarpele”/ Cu „limbile lui de otravă”./ Dă „jos” şarpele/ Şi fă-ţi Trupul CRUCE,/ GEST de INIMĂ/ Ce-şi reaminteşte CHIPUL./ Mintea şi Inima în GESTUL ÎNCHINĂRII,/ Cu NUMELE de ICOANĂ/ Al Tău, IISUSE,/ Vor Reprimi INIMA de TAINĂ.”
Anca REVNIC
Bibliografie
Practica Isihasta, Ieromonah Ghelasie Gheorghe, Editura Platytera, 2015
Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !
Constantin
