DESPRE: BOTEZ,  POST,  UNDE  TREBUIE  SĂ  NE  RUGĂM,  CUM  TREBUIE                          CELEBRATĂ  ZIUA  DE  ODIHNĂ

Despre botez şi Ioan Botezătorul:

Ioan Botezătorul – boteza cu apă dar botezul cu apă nu înseamnă nimic dacă nu este însoţit de botezul spiritual cu care doar Domnul Dumnezeu poate să boteze pentru că apa nu curăţă decât noroiul, noroi care trebuie să treacă mai întâi prin foc pentru a deveni ulterior spirit, pentru că adevăratul foc devorează totul până la spirit – care este el însuşi un foc puternic. Dacă omul care este făcut din noroi acceptă spiritul în noroiul său, spiritul va rămâne în el, dar numai dacă el nu-l trădează în inima sa.

Mântuitorul Iisus: – ”Fiul omului este Soarele iar Ioan este luna care străluceşte în noaptea spiritelor voastre, pentru a pregăti lumina care a venit la voi şi pe care în orbirea voastră, voi încă nu o recunoaşteţi !. De când există oameni pe acest pământ niciodată un suflet mai pur nu a locuit şi nu a vieţuit într-un corp fizic. Şi dacă puteţi crede acest lucru, Ioan este Ilie, cel care trebuia să revină pe pământ înaintea lui Mesia.

Nimeni nu a dus o existenţă mai austeră decât Ioan Botezătorul. În zilele în care simţea o dorinţă în trupul său, nu mânca şi nu bea, devenind astfel cel mai mare penitent de pe pământ, fără să fi păcătuit totuşi vreodată.

Dacă Ioan m-a recunoscut cu adevărat atunci când Eu am venit la el pe malul Iordanului, cine i-a interzis să mă urmeze ? El a rămas însă în deşert ţinând posturi severe, deşi nu a păcătuit vreodată. Adevărat vă spun dintre toţi cei născuţi din femeie, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul !. Totuşi vă spun de acum înainte, chiar şi cel mai mic din Împărăţia Cerurilor va fi mai mare decât el. Mai mult decât oricine Ioan a fost cu adevărat stăpânul trupului său.

Dar el a văzut mântuirea în faţa lui şi totuşi nu a putut să se apropie de ea. De ce oare? Aşa trebuia să fie ?. Iată-l în faţa voastră pe cel care a spus trebuie, atunci când trebuie. Dar El vă mai spune şi că El nu i-a spus lui Ioan că ”trebuie”. – conform liberului arbitru Ioan nu la urmat pe Mântuitorul Iisus –  Dar Eu vă spun acum vouă tuturor, un păcătos care se căieşte sincer şi vine la Mine cu inima plină de iubire îi este superior lui Ioan. Căci cel care îmi spune: ” Doamne sunt un păcătos şi nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu” – îmi este mult mai drag decât 99 de oameni drepţi (fără păcate), care nu au nevoie de pocăinţă şi care în inima lor îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt păcătoşi şi se cred mai buni, decât cei care păcătuiesc chiar şi numai puţin. Să ştiţi că ei nu vor primi o răsplată mai mare”.

Despre post :

”Acest soi de demoni iese numai cu post şi rugăciune” – a spus Mântuitorul Iisus cu ocazia vindecării unui bolnav de epilepsie – pe care apostolii nu reuşiseră să-l vindece.

În baza acestui citiat și a postului de 40 de zile ținut de Iisus în pustiu, precum și a postului sever a lui Ioan confirmat și de spusele Mântuitorului în citatul de mai sus  .. Bisericile creștine propăvăduiesc importanța postului fixând așa cum știți 4 posturi mai importante în an … care sigur că sunt de folos pentru purificarea trupului și sufletului … postul fiind de mare folos mai ales în cazul abuzurilor alimentare.

Dar haideți să vedem dacă postul trebuie întradevar ținut foarte des și cu severitate sau sunt „posturi și posturi” așa cum spune Mântuitorul Iisus într-un citat mai jos.

Discipolii lui Ian Botezătorul: – Noi avem drept lege postul, dar voi noii discipoli ai lui Iisus voi puteţi să mâncaţi după plac, căci nu se pune problema postului pentru voi.

Petru le-a răspuns: Ioan postea şi noi am postit împreună cu el pentru ceea ce noi am primit (pe Mântuitorul Iisus). Când Ioan sfătuit de spirit a depus mărturie pentru Iisus ”Iată Cel care vine este Cel despre care v-am spus că va veni după mine şi căruia eu nu sunt demn să-i dezleg curelele de la sandale” totuşi se îndoia în secret în inima lui, la fel cum şi voi vă îndoiţi acum. Iată de ce Ioan continuă să postească la fel ca şi voi, dar pentru noi care credem s-a sfârşit cu postul.

Explicaţia Mântuitorului Iisus:

Discipolii lui Ian Botezătorul îl întreabă pe Mântuitorul Iisus motivul pentru care El şi discipolii Lui nu posteau iar ei trebuiau să postească atât de des şi sever.

Mântuitorul Iisus l-a întrebat pe discipol ce a spus Ioan?:  – Ioan a spus: Un om nu poate să ia nimic dacă nu i s-a dat din ceruri. Sunteţi martori căci eu am spus că nu sunt Cristos, ci doar cel trimis înaintea Lui. Cel care are mireasă este mirele. Prietenul mirelui este acolo şi îl ascultă şi bucuria lui este mare să asculte vocea mirelui. El trebuie să crească, în timp ce eu mă micşorez pentru că Cel care vine de sus  din ceruri este deasupra tuturor.

Mântuitorul Iisus a spus: – ”Dacă Ioan va învăţat toate acestea atunci ar trebui să ştii că Eu sunt mirele şi ceilalţi sunt invitaţii Mei la nuntă”.

Discipolul lui Ioan – Unde este atunci frumoasa şi divina mireasă cum poţi Tu să fii mire fără mireasă?

Mântuitorul Iisus a răspuns – ”Invitaţii mei la nuntă sunt în acelaşi timp şi mireasa Mea. Întradevăr cei ce ascultă Cuvântul Meu, care îl păstrează în inima lor şi care îl pun în practică sunt mireasa Mea, la fel cum sunt şi invitaţii Mei la nuntă. De ce ar trebui ca invitaţii la nuntă să fie nefericiţi atât timp cât mirele se află în mijlocul lor? Va veni ziua când mirele le va fi luat şi atunci vor avea destul timp să postească”.

Mântuitorul Iisus despre post: – ”Sunt posturi şi posturi dar adevăratul post constă în a te păzi de toate păcatele şi în a renunţa din toate puterile la toate, aceste lucruri lumeşti, în a-ţi lua crucea pe umeri şi a Mă urma fără să te temi să bei şi să mănânci, dar evident evitând toate excesele care duc la dezmăţ. Orice alt post are o mică valoare, sau nu are nici una”.

Postul este indicat în cazul bolilor şi atunci când organismul este saturat de elemente nocive provenite din alimentaţie – mâncare şi băutură prea multă sau neadecvată şi impură.

Atunci corpul nu mai poate digera tot ceea ce sufletul trebuie să elimine iar sufletul astfel sufocat, nu mai găseşte mijloacele de a elimina aceste deşeuri.

Atunci viaţa lui nu mai este altceva decât impuritate iar corpul se îmbolnăveşte şi îşi poate găsi sfârşitul în propriile deşeuri. În acest caz postul este foarte util, salvator şi purificator al sufletului şi al corpului .

Despre impurificare:

Iisus se afla în casa vameşului Matei – considerat păcătos fiind vameş

Discipolul lui Ioan: Încă de pe vremea lui Moise, s-a acceptat faptul că oricine intră sub acoperişul unui păcătos este impur şi trebuie să se purifice. Cel care atinge o femeie în ziua de sabat trebuie să se purifice şi să facă penitenţă. Dar se pare că Tu şi discipolii tăi nu respectaţi nici Sabatul şi nici purificările. Cum poate doctrina să fie divină dacă nu este aceiaşi cu cea a profeţilor, învăţându-ne exact contrariul?

Mântuitorul Iisus – ”Învăţătura Mea este ca o haină nouă. A voastră este o haină veche, plină de găuri şi uzată. Nu se poate lua un petec pentru a cârpi haina voastră veche şi plină de găuri pentru că găurile ar deveni în curând şi mai mari….

 Învăţătura Mea este ca vinul nou, ce nu poate fi pus în burduf vechi. Vinul nou se pune în burdufuri noi; astfel se păstrează şi vinul şi burduful….Hainele voastre vechi şi rupte şi burdufurile voastre vechi nu sunt bune pentru învăţătura Mea.

 Viaţa voastră dulce de pe pământ este de vină pentru că ea este cel mai mare bun al vostru. Voi îi consacraţi toate forţele voastre chiar şi în ziua de sabat pentru a vă asigură o existenţă fără de griji iar dacă este posibil şi puţină fericire, dar voi nu vă uitaţi la săraci, la bolnavi şi la cei necăjiţi, la cei flămânzi şi însetaţi.

Voi toţi sunteţi nişte oameni egoişti şi răi iar cuvintele voastre dovedesc că credinţa voastră şi sensul dreptăţii voastre sunt o haină veche şi găurită care nu mai suportă să fie peticită. Este un burduf vechi în care nu se mai poate pune vin nou”.

Unde, Cum trebuie să ne rugăm şi Cum trebuie  celebrată ziua de Sabat (ziua de odihnă) ?

Atenţie! – Nu este vorba de biserica apostolică creștină – apărută mult mai târziu și care a fost şi a rămas centrul de transmitere a  Învăţăturii şi a Cuvântului lui Dumnezeu – dar se pot trage unele concluzii şi se pot  face anumite analogii care sunt valabile şi astăzi.

În cadrul cinei din casa samaritencei Irhael, la întrebarea unde este bine să aibe loc practica Sabatului, pe muntele Garizim (munte sacru), la templu din Ierusalim sau să-şi construiască altă casă de rugăciuni – Mântuitorul Iisus pune pe Irhael să-i răspundă, pentru că şi ea la rândul ei  pusese aceiaşi întrebare când s-au întâlnit la fântâna lui Iacov:

Domnul mi-a spus: – ”Dumnezeu Tatăl Eternităţii este spirit (Duh) şi cine se închină lui trebuie să i se închine în spirit (Duh) şi în adevăr. Pentru aceasta nu este nevoie de nici un munte şi de nici un templu, ci doar de o inimă plină de iubire şi umilinţă. Cel care îl iubeşte pe Dumnezeu cu o astfel de inimă este un adevărat adorator a lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi va auzi rugăciunea fără să ţină cont de locul în care această rugăciune a fost formulată, pentru că întreg pământul este la fel în ochii lui Dumnezeu. Ceea ce contează cu adevărat este doar inima omului”.

Mântuitorul Iisus continuă: ”Nu construiţi case de rugăciuni, ci adăposturi pentru săracii care nu au cu ce plăti .Prin iubirea voastră pentru sărmanii voştri fraţi  şi surori, Mă veţi slăvi cu adevărat, iar Eu voi fi mereu prezent printre voi în asemenea case de rugăciune, fără ca voi să vă daţi seama. Dar în templele voastre, acolo unde vă rugaţi din vârful buzelor, nu Mă voi afla deloc, la fel cum nici conştiinţa pură nu se află la degetul mic de la picior!

Dacă vreţi însă, sa-Mi faceţi un templu din inimile voastre şi să trăiţi cu smerenie în faţa Mea, ieşiţi în Marele Templu al creaţiei Mele unde soarele, luna , stelele, marea munţii şi arborii, păsările din cer, peştii din ape şi toate florile de pe câmpii vă vor vorbi despre gloria Mea! Spuneţi-Mi oare nu este copacul mai frumos împodobit decât Templul din Ierusalim? Copacul este o creaţie adevărată a lui Dumnezeu, el este viu şi dă fructe, dar ce poate fi un templu, ce dă el? Vă răspund Eu: orgoliul, mânia, gelozia, şi ambiţia cea mai nebunească. El nu este opera lui Dumnezeu ci o construcţie a vanităţii oamenilor. Adevăr, adevăr vă spun, cel care Mă iubeşte, Mă slăveşte şi Mi se închină făcând bine fraţilor şi surorilor sale în Numele Meu şi va fi răsplătit în ceruri. Dar cel care Mă va slăvi conţinuu într-un templu construit pentru tot felul de ceremonii, îşi va primi răsplata în acest templu. După moartea trupului său atunci când va veni la Mine şi-Mi va spune Doamne ai milă de servitorul Tău, Eu îi voi răspunde: Nu te cunosc, pleacă de la Mine, du-te să-ţi iei răsplata de la cei pe care i-ai slujit. De aceea să nu aveţi niciodată de-a face cu nici un fel de templu.

Vă puteţi întâlni însă mereu în amintirea Mea în această casă (casa samaritencei Irhael), în ziua de Sabat sau în alte zile căci fiecare zi este ziua Domnului atunci când puteţi face bine.

Cum trebuie să celebrăm ziua de Sabat (de odihnă) ?

Despre: Adevărata biserică – Adevăratul Sabat. Adevărata casă a Domnului. Cum trebuie să-L slujeşti cu adevărat pe Dumnezeu.

În acea perioadă sărbătoarea Sabatului (a zilei de odihnă) era dusă la extremul absurdului – până şi paşii erau număraţi – nu aveai voie să faci un număr mai mare de paşi decât drumul dus întors până la sinagogă plus cei pentru nevoi personale. Nu trebuia să te atingi de mâncare înainte de asfinţit şi nu aveai voie să bei apă decât de trei ori. Cât despre celelalte activităţi,  nu aveai voie să faci nimic – doar animalele dacă mai primeau câte ceva.

Ştim că Mântuitorul Iisus  şi-a atras  nemulţumirea maselor – transformând ziua de Sabat într-o zi de muncă – propovăduind şi făcând vindecări miraculoase.

Mântuitorul Iisus explică mulţimii: – ”Sensul Sabatului aşa cum a fost relevat şi lui Moise a fost transformat rapid de oameni într-o sărbătoare păgână a lenei ceea ce a făcut ca slăvirea lui Dumnezeu să fie sinonimă cu a nu face nimic, în afară de a-i pedepsi pe cei care îndrăznesc să facă treburi mărunte, sau să le vină în ajutor vecinilor lor sau să îngrijească bolnavi. Oh !. Câtă orbire, ce prostie crasă!

”Cel mai bun mod de a sărbători ziua de Sabat este să faceţi cât mai mult bine în această zi”. ”Singura activitate care nu trebuie făcută decât în timpul săptămânii şi cât mai puţin posibil în ziua de Sabat sunt activităţile lumeşti plătite ) (serviciile. Dar pentru voi de acum în colo, toate zilele sunt zile de Sabat, şi fiecare Sabat este o zi de muncă. Nu este nevoie să suspendaţi în întregime Sabatul (datorită tradiţiei) ci numai ceea ce este absurd. Domnul Dumnezeu nu are nevoie de onorurile şi serviciile voastre.

La ce bun să-L slujeşti pe Dumnezeu doar în ziua de Sabat şi niciodată în cursul săptămânii? Oare nu este Dumnezeu în fiecare zi acelaşi? Oare nu munceşte Dumnezeu Însuşi în fiecare zi? Dacă Dumnezeu nu se odihneşte niciodată, de ce ar trebui oamenii să o facă, chiar şi în ziua de Sabat. Acesta este cel mai rău mod de a-L sluji pe Dumnezeu. Ceea ce doreşte cu adevărat Dumnezeu este ca oamenii să înceapă să realizeze cât mai multe fapte pline de iubire, pentru ca într-o zi, în cealaltă viaţă, să poată fi capabili să înfrunte munci şi trude pe care nu le vor putea îndeplini decât cu ajutorul acestei iubiri, care îi va face să atingă cea mai înaltă fericire. Dar dacă oamenii nu fac altceva decât să se odihnească în numele lui Dumnezeu, nu vor ajunge niciodată la asta.

În zilele de muncă omul nu face altceva decât sa-şi manifeste egoismul, căci el munceşte pentru trupul său şi numeşte produsul obţinut prin muncă bunul său. Aşadar dacă oamenii nu fac altceva decât să-şi cultive egoismul în zilele de muncă iar în ziua de Sabat nu fac altceva decât să se odihnească atunci când ar trebui să se manifeste prin fapte pline de iubire ?. Când îl slujesc aceşti oameni cu adevărat pe Dumnezeu, ştiut fiind faptul că singurul mod de a-L sluji pe Dumnezeu este acela de a-ţi iubi aproapele?

Domnul nu poate nici să doarmă nici să se odihnească, căci somnul şi odihna Lui ar fi moartea şi pierderea tuturor fiinţelor. Dumnezeu Însuşi nu se odihneşte niciodată El acţionând continuu pentru oameni, niciodată pentru EL. Deci cum ar vrea El ca oamenii după sase zile trăite în egoism, să-L slujească în cea de a şaptea zi printr-o lene absolută şi să-L slăvească cu inerţia lor pe Cel care este activitatea etenă?

Mântuitorul Iisus vorbind apostolilor despre ”secerişul” de samariteni – în ziua sabatului – ”Astăzi este sabatul, dar acest sabat este stupid şi fără sens. Alungaţi cât mai repede sabatul din inimile voastre dacă doriţi să rămâneţi cu adevărat discipolii Mei”.

”Iată-ne astăzi la muncă. Acolo unde Domnul Sabatului munceşte, servitorii Săi nu trebuie să-şi ţină mâinile în buzunare !.” ”Oare nu răsare şi nu apune soarele la fel în toate celelalte zile lucrătoare ?. Dacă Domnul soarelui şi al luminii sărbătoreşte ziua sabatului, vouă v-ar plăcea să sărbătoriţi sabatul într-o noapte întunecoasă?”.

”Cel ce este un adevărat secerător pe acest câmp, stânge roade bune pentru viaţa veşnică iar la sfârşitul recoltei, mare va fi bucuria, deopotrivă pentru Cel care a semănat şi pentru cel ce a secerat”. ”Cuvântul Meu din Împărăţia lui Dumnezeu este această seceră spirituală pe care v-am dat-o, în inimile voastre, pentru ca ea să treacă de la limba voastră la urechile şi inimile semenilor voştri, fraţii voştri pentru ai duce în Împărăţia lui Dumnezeu, veritabilul regat al adevăratei cunoaşteri şi a vieţii eterne întru Dumnezeu.”

” De aceea, ridicaţi-vă la fel ca fraţii voştri, faceţi ceea ce fac şi Eu şi atunci sărbătoarea Sabatului va fi vie şi adevărată. Acestea fiind spuse discipolii cei mai slabi s-au apropiat de samaritenii veniţi în număr mare să Mă vadă şi i-au învăţat ceea ce Eu îi învăţasem  pe ei”. Adevăr vă spun, nu numai pâinea hrăneşte; orice faptă bună, orice muncă utilă hrăneşte spiritul într-o măsură mai mare decât corpul” iar ”Cine seamănă cu zgârcenie, recoltează cu zgârcenie şi cine seamănă cu generozitate, recoltează cu generozitate”

Mântuitorul Iisus vorbind discipolilor – despre  construiţia unei case a lui Dumnezeu.

Eu vă las o biserică perfect liberă, care nu are nevoie de altă instituţie decât cea a inimii celui care se roagă cu sinceritate lui Dumnezeu; atunci spiritul şi adevărul sălăşuiesc în inima lui.

Deci să nu credeţi că voi nu aveţi altceva de făcut decât să vă luaţi nişte funcţii, aşa cum fac păgânii, evreii şi fariseii decăzuţi. Voi nu aveţi decât un singur Domn şi sunteţi cu toţii egali, fraţi şi surori. Să nu existe niciodată diferenţe între voi.

Nu stabiliţi nici o regulă între voi şi nu fixaţi nici o dată – ca şi cum anumite zile ar fi mai bune decât altele pentru ca rugăciunile să fie îndeplinite şi mai bine primite căci pentru Dumnezeu toate zilele sunt la fel şi cea mai bună zi este întotdeauna cea în care faceţi cât mai bine celorlalţi.

Astfel, în viitor, numai faptele voastre bune vor desemna ziua Sabatului (ziua de odihnă), singura care este pe placul lui Dumnezeu. Adevărata zi de sabat va fi ziua în care veţi face cât mai mult bine şi Dumnezeu o va număra. Sabatul obişnuit al evreilor nu este în ochii lui Dumnezeu decât o ticăloşie.

Văd că voi vreţi deja să construiţi o casă a lui Dumnezeu. Construiţi mai degrabă spitale şi adăposturi  pentru fraţii şi surorile voastre mai săraci şi ajutaţi-i dacă au nevoie. Aceasta este modalitatea în care îi place cel mai mult Tatălui Ceresc să fie slujit şi aşa îl veţi putea sluji cu adevărat.

După acest mod adevărat şi sincer de a-L sluji pe Dumnezeu, veţi fi recunoscuţi ca fiind cu adevărat discipolii Mei ”. 

În concluzie:

Din câte ați văzut .. sunt posturi şi posturi dar adevăratul post este „postul de păcate” care constă în a te păzi de toate păcatele .. iar ceea ce contează cu adevărat este doar inima omului – dacă nu există iubire faţă de aproapele tău şi acest lucru nu-l dovedeşti prin fapte de iubire – ajutându-ţi semenii – NIMIC NU E ! – Această iubire a aproapelui – este singura sărbătoare, rugăciune şi mod de slujire care place cel mai mult Domnului – şi astea ţine doar de –  inima omului.

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți … și nu uitați trăiși în iubire ca să raspândiți iubire! 

Costi