Învăţături spirituale – cu prilejul diferitelor evenimente biblice 

Despre oră, liberul arbitru, rolul credinței si mântuire

Despre oră – Pentru a înţelege corect desfăşurarea evenimentelor biblice (atunci când citiţi biblia), este bine de ştiut că în acea vreme – ora 1 era ora răsăritului soarelui iar ziua se încheia la apusul soarelui. Ziua următoare începea imediat după apusul soarelui şi se spunea ieri atunci când se vorbea despre o perioadă cu câteva minute înaintea apusului. Astfel vara o oră, era egală cu 2 ore din ziua de astăzi pentru că timpul solar era împărţit în 12 ore.

Etimologia cuvântului Ierusalim – Oraşul lui Dumnezeu

Liberul arbitru – Nimic nu aparţine omului, în afară de voinţă – de liberul arbitru;

Rolul credinţei – Credinţa trebuie să elibereze carnea de puternicele sale pofte materiale; Ea este mâna dreaptă a spiritului.

Mântuirea, desemna în vechime plata pentru răscumpărarea unui sclav. Ori, dacă Privim analogic, eliberarea de sclavia naturii inferioare a omului are „preţul” ei, care trebuie plătit. Prin Patimile şi învierea Sa, Mântuitorul Iisus a deschis întregii omeniri o cale pentru eliberarea din această robie. Astfel, El ne cheamă pe toţi să murim pentru viaţa patimilor pentru a ne regăsi sufletul, eliberându-l şi trezindu-l.

Pentru o mai uşoară înţelegere a procesului, îl vom împărţi teoretic în etape: mai întâi, are loc transformarea intelectuală, metamorfoza viziunii noastre asupra lucrurilor, care ne permite să intuim, să întrezărim perspectiva planului divin.

Această primă modalitate de transformare o antrenează pe a doua, cea afectivă, emoţională, care ne atinge inima. Apoi, devine posibilă cu adevărat transformarea şi integrarea superioară a energiilor vitale, instinctive ale naturii umane.

Despre misiunea Fiului Omului

Misiunea Fiului Omului – Mesia a stabilit o nouă împărăţie pe acest pământ dar nu una materială ci o împărăţie a spiritului, a adevărului şi a libertăţii pe care ţi-o dă adevărul, sub conducerea unică a iubirii. Lumea este chemată să intre în această Împărăţie. Dacă va urma această chemare, va căpăta viaţă veşnică, dacă nu va intra, va supravieţui aşa cum este, dar se va îndrepta în cele din urmă către moartea eternă. Mesia ca Fiu al omului nu a venit să judece lumea, ci pentru ai chema pe toţi ce merg prin întunericul morţii să intre în Împărăţia luminii, adevărului şi iubirii.

El a venit în această lume pentru a da oamenilor înapoi ceea ce Adam a pierdut. Până acum multe suflete dezâncarnate (spirite) nu au putut părăsi acest pământ. De la Adam şi până astăzi nenumărate sunt sufletele care lâncezesc în tărâmul cel întunecat al pământului, dar iată că după ajutorul pe care li-l voi oferi Eu, ele vor putea fi după aceea complet libere, iar atunci când Eu voi urca la cer, voi deschide tuturor celor care merită porţile cerului şi toţi aceştia vor putea merge pe drumul către viaţa eternă.

N-am venit să aduc pacea pe pământ ci sabia

             – un pasaj a căror cuvinte  luate ca atare au stârnit puternice controverese:

            ”N-am venit să aduc pacea pe pământ ci sabia; am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa; şi omul va avea vrăşmaşi chiar pe cei din casa lui…Cine iubeşte pe tată ori pe  mamă, mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”

Mântuitorul  Iisus explică. – ” Iată unde au ajuns oamenii astăzi, ei sunt morţi din punct de vedere spiritual; în afara naturii lor animale ei nu mai au nici un pic de viaţă în ei. Sufletele lor sunt pur carnale iar spiritul lor este mort. El este la fel ca cel al spiritelor care locuiesc în pietre şi care, prin duritatea pe care le este impusă, permit materiei să rămână solidă, şi să ia tot felul de forme, mai mult sau mai puţin dense, unele transparente, altele opace, de culori diverse, după caracteristicile spiritului care le animă.

Dacă doreşti să eliberezi spiritele  închise în materia pietrelor…nu vei acţiona cu apă călduţă ci …va fi nevoie de un foc puternic pentru ca spiritele să se pună în stare de luptă pentru că numai aşa ele vor reuşi să distrugă legăturile materiei şi să se elibereze….La fel este şi în cazul oamenilor … unde focul, lupta îndârjită, presiunea, loviturile puternice trezesc spiritele din inimile lor, devenite la fel de dure ca pietrele în special inimile celor bogaţi şi mari, care sunt dure ca diamantul, astfel că nici un foc terestru nu le poate înmuia….

De aceia eu am venit să aduc sabia. Eu am venit pentru al ridica pe fiul flexibil împotriva durităţii adeseori prea inflexibilă a tatălui, pe fiica modestă împotriva mamei dominatoare, pe nora blândă şi amabilă împotriva soacrei egoiste şi geloase. Da omul va avea duşmani chiar pe cei din propria lui casă.

Adevărat vă spun cel care îşi  iubeşte tatăl sau mama, mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cel care-şi iubeşte fii şi fiicele mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine….Adevăr vă spun, cel ce caută viaţa acestei lumi, o găseşte uşor dar pierde viaţa veşnică. Dar cel care nu caută viaţa acestei lumi ci o alungă dintr-o iubire adevărată pentru  Mine, va găsi viaţa veşnică”….

”Voi trebuie să dobândiţi libertatea vieţii veşnice prin luptă cu lumea şi cu tot ceea ce vă oferă ea. Deci făceţi-vă o sabie din adevărul curat, dar vegheaţi ca ea să acţioneze dintr-o iubire pură şi dezinteresată. Luptaţi apoi cu mult curaj cu această sabie şi nu vă temeţi de nimic, în cel mai rău caz nu vor putea decât să vă ucidă trupul dar cel care îşi pierde viaţa luptându-se pentru Mine, o va regăsi din plin în Împărăţia Mea.

Cel care vrea să fie un adevărat erou, nu trebuie să-ţi distrugă duşmanul, ci trebuie să-ţi dea silinţa să cucerească inima duşmanului său, prin inteligenţă, răbdare, dragoste şi înţelepciune. Doar atunci se poate spune că a luptat el cu adevărat şi şi-a învins duşmanul, iar duşmanul învins devine cea mai mare răsplată a sa”.

Despre misiunea celor care transmiteau Învăţătura

Misiunea celor care transmiteau Învăţătura – Mântuitorul Iisus – ”Dacă-i învăţaţi pe oameni în numele Meu, făceţi întotdeauna la fel ca Mine. Începeţi prin a face un bine şi numai după aceea spuneţi câteva cuvinte simple şi adevărate…”

”Spiritul Meu va acţiona mai puternic în mijlocul vostru dacă veţi fi adunaţi în Numele meu, pentru a răspândi învăţătura Mea şi pentru a acţiona.

Fă cel puţin o tentativă pentru ca nimeni să nu poată spune că nu a auzit Cuvântul si Învăţătura Mea.

Dacă vei găsi un credincios, rămâi alături de el pentru ai releva Împărăţia şi graţia lui Dumnezeu. Dacă nimeni nu primeşte cuvântul tău, urmează-ţi drumul şi scutură-ţi praful de pe picioare, căci acel loc nu este demn de nici o graţie, în afară de cea acordată animalelor ”. 

Tentaţia lumii materiale si Judecata de apoi

Tentaţia lumii materiale – Mântuitorul Iisus –”Nu puteţi deveni copii lui Dumnezeu dacă nu aţi învins lumea din voi înşivă prin voinţa voastră. Dumnezeu vede si ştie – de ce au nevoie oamenii în fiecare epocă pentru ca sufletul lor să se elibereze şi să ajungă la adevărata lor libertate în eternitate. Viaţa pe acest pământ nu oferă nici viaţă şi nici libertate, ci doar moartea”. A muri faţă de acest pământ înseamnă a te naşte în spirit către viaţa eternă şi către adevărata libertate. De aceea cel care doreşte să-l urmeze pe Dumnezeu (să practice învăţătura) – nu trebui să-şi părăsească familiile si slujbele ca discipolii de altădată ci trebuie doar să acorde importanţă mai mică lucrurilor materiale şi profesionale în detrimentul celor spirituale adică să moară material pentru a se naşte spiritual.

Judecata de apoi – Mântuitorul Iisus – ”Cine va urma şi va pune în practică Cuvântul şi Învăţătura lui Dumnezeu va fi trezit în Lumea de dincolo, la fel ca şi aici – la viaţă eternă. Aceasta va fi judecata de apoi pentru cei ce nu vor fi treziţi la viaţa eternă fie aici, fie în Lumea de dincolo”.

Fântâna lui Iacov – Domnul şi samariteanca Irhael – Cina miraculoasă 

Fântâna lui Iacov – Domnul şi samariteanca Irhael – Mântuitorul Iisus explică: – ”Celui care bea apă din această fântână sau din alt izvor, i se va face foarte repede iarăşi sete dar cel care bea apa spirituală a învăţăturii Mele mu-i va mai fi niciodată sete, pentru că apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţă veşnică.

Apa Mea vie vine din umilinţă şi cel care nu va fi umil aşa cum sunt Eu, nu va avea parte de Împărăţia lui Dumnezeu. Apa vie este în acelaşi timp singura şi adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, viaţa tuturor vieţilor şi ca viaţă veşnică ea curge în om.

Această viaţă rămâne veşnic în om – invulnerabilă – şi din om ea reţâşneşte în Dumnezeu, unde acţionează liber, plenar şi asemenea vieţii înseşi a lui Dumnezeu. Iată apa pe care ti-o ofer”.

Cina miraculoasă din casa samaritencei Irhael – la care a participat Marele Preot şi multă lume –  Mântuitorul Iisus : – ”Ştiţi ce v-am spus în Galileea: ”Veţi vedea cerurile deschizându-se şi îngerii lui Dumnezeu coborând pe pământ; este exact ceea ce se petrece acum sub ochii voştri; tot ceea ce aţi băut, aţi mâncat şi aţi văzut nu este de pe acest pământ, ci a fost adus de către îngeri din ceruri. Deschideţi bine ochii şi priviţi câţi îngeri sunt pregătiţi să Mă slujească”. Când ochii lor s-au deschis (vederea spirituală) ei au văzut o mulţime de îngeri în slujba Mea coborând din ceruri, căci zidurile casei dispăruseră şi toţi au văzut cerurile în faţa lor”

Cei 2 îngeri lăsaţi pentru al sluji pe Marele Preot Jairuth – ”Voinţa Domnului este însăţi viaţa şi existenţa noastră. Puterea noastră se întinde asupra tuturor creaturilor vizibile, pământul este pentru noi un grăunte de nisip, soarele un bob de mazăre în mâna unui uriaş şi toate apele pământului nu reuşesc să ne ude părul de pe cap. O suflare de-a noastră face să tremure întreaga armată de stele, dar puterea nu ne este dată pentru a ne lăuda în faţa marii slăbiciuni a oamenilor ci pentru ai sluji pe oameni, după voinţa lui Dumnezeu.

Noi vrem şi putem să te slujim, după voinţa Domnului atâta timp cât tu Îl vei recunoaşte, Îl vei accepta şi Îl vei slăvi. Dacă îl vei abandona, ne vei abandona de asemenea şi pe noi, căci noi nu suntem altceva decât voinţa personificată a Domnului Dumnezeu.

Umilinţa omului acceptă, recunoaşte şi îndeplineşte în cele din urmă voinţa lui Dumnezeu. Deci recunoaşte voinţa Domnului şi acţionează în consecinţă şi vei avea în tine forţa şi puterea noastră care nu sunt altele decât voinţa pură a Domnului Dumnezeu. Noi nu avem nici forţă, nici putere; toată forţa şi puterea noastră nu sunt decât îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu în noi şi prin noi”.

Omul desăvârşit şi larva umană – Mântuitorul Iisus – ”Cu cât un om autentic se apropie mai mult de desăvârşire urmând învăţătura Mea, cu atât are mai multă forţă şi putere în cunoaştere şi în voinţa sa de acţiune iar ceilalţi care nu fac nimic în acest sens deşi arată la fel ca ceilalţi ei nu sunt oameni ci doar nişte larve umane.”

Vinul (elixir divin) – Mântuitorul Iisus ” Vinul trezeşte iubirea dacă ea există în om dar trezeşte în schimb şi răul dacă în inima omului nu există iubire. Acelaşi efect mai mult sau mai puţin îl au şi vinurile de pe pământ.” Pe vreme de căldură mare vinul se bea îndoit cu apă.

Despre somn şi interpretarea viselor

Despre somn şi interpretarea viselor – Mântuitorul Iisus – ”Domnul nu poate nici să doarmă, nici să se odihnească, căci somnul şi odihna Lui ar fi moartea şi pierderea tuturor fiinţelor”.

”Dacă sufletul trăieşte în bunătatea şi adevărul pe care Vă învăţ să le primiţi şi să le urmaţi, atunci el vede în vis chiar adevărul datorită căreia el poate să facă binele. Dar dacă sufletul trăieşte în greşeală, şi implicit în rău, el va vedea în vis neadevărul şi atunci va face rău”.

”Sufletul nu înţelege ceea ce vede în această lume (de vis) mai mult decât înţelegeţi şi simţiţi din ceea ce vedeţi în această lume exterioară în care trăiţi în timpul zilei, dar când spiritul se va naşte din nou în voi veţi simţi pe deplin şi veţi înţelege totul.”

Despre minuni

Despre minuni – Mântuitorul Iisus – ”Dacă un om trăieşte numai după adevărul interior şi ajunge la un asemenea adevăr fără a se mai îndoi de acest adevăr, el are puterea să spună acestui munte: ridică-te şi scufundă-te în mare, iar muntele se va ridica şi se va cufunda în mare ! Numai prin acest adevăr, credinţa, care este mâna dreaptă a spiritului, va fi vie şi va acţiona în om.

Braţul spiritului se întinde departe şi poate săvârşi lucruri mari. Dacă un asemenea adevăr întăreşte braţul credinţei voastre, puteţi săvârşi şi voi ce am făcut Eu şi veţi vedea că asta este mult mai simplu decât să ridici cu mâna o piatră de pe pământ şi să o arunci la câţiva paşi.

Deci trăiţi după Cuvântul Meu şi acţionaţi în conformitate cu el. Nu este suficient numai să ascultaţi Cuvântul Meu sau numai să admiraţi învăţătura Mea.”

Despre vindecare

Despre credinţă şi vindecări – trupeşti şi sufleteşti – Bolnavii înainte de a fi vindecaţi erau întrebaţi de Mântuitorul Iisus dacă cred că acest lucru este cu putinţă – pentru că credinţa i-ar putea ajuta foarte mult.

 Mântuitorul Iisus: –”Bolnavii au fost complet vindecaţi numai prin voinţa Mea, şi prin Cuvântul Meu interior, cărora toate li se supun. Aş fi foarte fericit dacă v-aş putea vindeca şi sufletele, dar acest lucru nu este la fel de uşor pentru că fiecare suflet trebuie să devină propriul său medic”.

Despre adevăr

Despre adevăr – Mântuitorul Iisus – ”Iubirea de Dumnezeu – este baza adevărului fără de care un angajament moral nu are nici o valoare. Contează deci numai adevărul pur, după care, cu care, şi în care trebuie să trăieşti!

Dacă trăieşti în minciuni, atunci viaţa ta va fi făcută numai din minciuni iar dacă viaţa ta provine din adevăr, ea este una cu adevărul şi totul devine real şi adevărat în viaţa ta. În om există doar un singur lucru adevărat şi acest lucru unic este iubirea, adevăratul foc al lui Dumnezeu care sălăşluieşte în inimă. Numai în această iubire se află adevărul pentru că în om, iubirea stă la baza oricărui adevăr întru Dumnezeu şi prin Dumnezeu.

Dacă vrei să te cunoşti pe tine însuţi sau vrei să vezi lucrurile în conformitate cu adevărul absolut, trebuie să priveşti şi să cunoşti totul în conformitate cu unicul fundament veritabil al fiinţei tale; tot restul este iluzie.

Tot ceea ce te îndeamnă şi te împinge către iubire poate fi o cheie a adevărului. Urmează deci acest impuls şi acest avertisment, mergi către iubire cu toată inima şi vei găsi astfel adevărul, care te va elibera de orice iluzie.

Cuvântul este de argint, iar tăcerea este de aur – De aceea este bine să spui adevărul la momentul potrivit, dar este şi mai bine să taci atunci când trebuie.

Despre condamnare și  judecată 

Despre condamnare – Mântuitorul Iisus – ”Nici o condamnare nu este adevăr pentru că ea nu vine de fapt din iubire, ci din mânia legilor şi a legiuitorilor. În judecată nu există iubire iar acolo unde lipseşte iubirea, lipseşte şi adevărul.

 Aşa că agaţă-te numai de iubire şi acţionează în adevărul acesteia, cu forţa sa şi vei găsi pretutindeni adevărul care este unic şi care nu domneşte doar pe pământ ci în întreg universul.”

Despre judecată – Mântuitorul Iisus – ”Nu judeca şi nu condamna greşelile pe care le vezi căci în majoritatea cazurilor nu cei care le comit greşesc ci, ci spiritul care i-a împins la aceasta. Tu nu poţi să ştii ce spirit îi posedă.

Mulţi oameni devin mândri de smerenia lor şi astfel fără ştirea lor ajung nişte păcătoşi mai mari decât ceia pe care îi privesc cu dispreţ şi degust. Un asemenea om va fi atunci mai umil şi se va pocăi în faţa celor pe care i-a denigrat mai înainte de la înălţimea virtuţilor sale. Nimeni nu trebuie să urască pe altcineva. Cine n-a detestat un păcătos fiindcă este păcătos? Este suficient să lupţi împotriva păcatului. Totuşi, nu întinde mâna celui care se încăpăţânează plin de răutate şi devine una cu păcatul său. Dar dacă în deznădejdea care o merită, şi care îi este necesară pentru a se îndrepta, el îţi va cere ajutorul, nu face pe surdul ci ai milă de el.

Dacă vezi un răufăcător care se îndreaptă spre supliciul său,  nu te bucura de nenorocirea sa, chiar dacă a comis o crimă împotriva ta. În toate împrejurările iubirea trebuie să fie elementul preponderent în viaţa oricărui om. Pentru Dumnezeu o justiţie care nu se bazează pe iubire, nu este justiţie în ochii lui Dumnezeu, judecătorul fără suflet este de zece ori mai păcătos decât cel pe care-l condamnă. Dumnezeu îl va judeca la fel cum şi el si-a judecat aproapele. Deci nu judeca şi nu condamna pe aproapele tău pentru păcatul pe care l-a comis împotriva ta şi astfel nu vei fi nici tu judecat şi condamnat. Căci în lumea de dincolo vei fi judecat după măsura cu care l-ai judecat pe aproapele tău.

Deci – ”Nu răspundeţi niciodată la rău cu rău. Dacă faci rău pentru rău, întreabă-te dacă îl faci cu ceva mai bun pe cel rău. Dar dacă faci bine pentru rău, vei îmblânzi răul din duşmanul tău şi în cele din urmă iţi vei face din el un frate. Nu trebuie să judecaţi decât răutatea lor.

Dacă judecaţi şi condamnaţi pe cei ce vă fac rău, veţi sfârşi prin a deveni cu toţii la fel de răi  şi nu va mai exista în voi nici iubire, nici bine.” Va exista un lanţ al răzbunărilor şi pedepsirilor care nu va duce la nimic bun.

” De aceea nu judecaţi şi nu condamnaţi pe nimeni, dacă nu doriţi să fiţi la rândul vostru judecaţi şi condamnaţi. Fără această învăţătură fundamentala nu veţi avea loc niciodată în Împărăţia Mea”. ”Eu nu am venit să judec lumea, ci am venit să caut ceea ce era pierdut şi să ridic ceea ce era căzut. Deci şi voi ”Ridicaţi-l pe cel care a căzut şi aduceţi-l pe calea cea bună, pentru ca el să-şi poată vedea păcatele şi să regrete că le-a comis; iată ceea ce trebuie să faceţi”.

”Căutaţi să găsiţi plăcerea nu în răzbunare ci în compasiune şi iertare”.

Despre pedeapsa cu moartea – Dușmănii – Legitima apărare

Despre răufăcători şi despre pedeapsa cu moartea – Mântuitorul Iisus – ”Se înţelege de la sine că hoţii, spărgătorii şi asasinii trebuie să fie arestaţi şi închişi. Ei trebuie judecaţi cu dreptate şi judecătorul nu trebuie să uite niciodată că răufăcătorul, atâta timp cât el trăieşte pe acest pământ, el nu este decât un om rău educat şi pervers şi trebuie să se facă totul pentru al ajuta să se îndrepte şi să revină pe calea cea bună, înainte de a se face greşeala de a-l condamna la moarte, ca demon incorigibil.

Condamnaţii la moarte nu ar trebui executaţi imediat, ci ar trebui să fie expuşi mai întâi o zi întreagă în faţa poporului, bine legaţi de un ştreang la cinci palme deasupra solului.

Dacă acel condamnat dă dovadă de bunăvoinţă, implorând iertare şi promiţând să se îndrepte, el poate fi dezlegat din ştreang şi dus într-o casă de corecţie, de unde nu va fi pus în libertate decât în momentul când se fa fi îndreptat cu adevărat. Dar dacă chiar şi legat în faţa spânzurătorii, răufăcătorul nu face dovada dorinţei de a se îndrepta, el trebuie executat înainte de sfârşitul zilei şi ars împreună cu ştreangul său, căci el este în întregime un demon.

Deci aceste fiinţe decăzute trebuie numai încarcerate, pentru a se îmblânzi şi a deveni mai bune. Numai dacă se apără cu violenţă, este permis ca ele să fie schilodite şi numai dacă opun violent rezistenţă trebuie să fie omorâte, pentru că infernul morţii este de preferat infernului vieţii.” Dar nu voi privi cu ochi buni pe cei care ţin în închisoare hoţii, spărgătorii şi asasinii pentru ca în cele din urmă să-i condamne la moarte; căci cu cât condamnăm şi pedepsim mai mult, cu atât răufăcătorii aflaţi în libertate devin mai răi.

Dacă oamenii din iubire pentru fraţii  şi surorile lor şi din iubire pentru Mine, nu şi-ar mai aduna grămezi de bunuri trecătoare ale acestui pământ şi ar trăi la fel ca Mine, foarte curând nu ar mai exista nici hoţi, nici spărgători, nici asasini.

Cei mai înrăiţi răufăcători cunosc binele şi răul şi cu toate acestea aleg răul. Oamenii gândesc singuri, au intenţii lăudabile, dar când vine momentul să acţioneze, ei râvnesc la lume, la bogăţiile sale şi la tot ce poate satisface nevoile înşelătoare ale cărnii (trupului). Ei acţionează atunci rău, din egoism. Când un om rău se găseşte faţă în faţă cu un alt om rău , el se înfierbântă şi devine un adevărat demon, dar dacă nu găseşte în faţa lui decât iubire, blândeţe şi răbdare, răutatea sa se îndepărtează şi el poate deveni mai bun.

Cu iubire, blândeţe şi răbdare veţi avea totul la dispoziţie, dar dacă judecaţi şi condamnaţi oamenii orbi (care nu văd adevărul) – care sunt de fapt fraţii voştri – în loc să întemeiaţi binecuvântarea Evangheliei, nu veţi semăna decât ură şi înstrăinare pe pământ.”

Joael – Cea mai rea este condamnarea la moarte. La ce serveşte de fapt să omorâm pe cineva, dacă nu putem ajunge la sufletul său sau la spiritul său, acolo unde se află în fond adevărata putere de a acţiona? Cine crede că a scăpat de duşmanul său pentru că la omorât este de zece ori mai orb decât crede, pentru că din slabul duşman pe care îl vedea şi-a făcut dintr-o dată mii de duşmani care sunt invizibili şi care îl vor urmări zi şi noapte, chinuindu-i corpul şi spiritul cu suferinţe nesfârşite. În războaie unde oamenii sunt omorâţi cu miile învingătorul crede că a scăpat de duşmani săi , pe care i-a nimicit din cauza orbirii sale, dar se înşeală amarnic.

Sufletele şi spiritele morţilor rătăcesc de-a lungul anilor influenţând direct intemperiile naturii pentru a distruge recoltele, a cauza lipsuri, foamete, boli contagioase care într-un timp scurt omoară mai mulţi oameni decât a ucis învingătorul. Iată de ce se obişnuieşte ca toţi cei apropiaţi să-şi ceară iertare de la muribund şi să-i ceară acestuia binecuvântarea, pentru că, dacă moare în duşmănie, cel ce rămâne este mai de plâns, sufletul – liber acum – neâncetând să vină sub forma remuşcărilor pentru a-l chinui pe cel rămas pe pământ, pe care caută să-l atragă în tot felul de capcane, care nu îi vor face viaţa uşoară.

Domnul permite asta numai pentru ca sufletele ofensate să obţină satisfacţia pe care o cer. În plus, este un bine nemăsurat şi pentru cei aflaţi în viaţă să fie pedepsiţi în această existenţă materială pentru faptele pe care le-au săvârşit din orgoliu, decât să cadă după moartea fizică în mâinile a o sută de spirite ostile, care îl hărţuiesc pe cel care este încă neexperimentat în lumea de dincolo!

De aceea este atât de necesar în această lume să manifestăm iubirea şi prietenia adevărată şi să întoarcem duşmanilor noştri binele pentru rău, să-i binecuvântăm pe toţi cei ce ne blestemă, fiindcă nu se şti când îi va chema Domnul de pe acest pământ şi odată mort, un duşman devine de o sută de ori mai periculos decât era în timpul vieţii.

Dacă tu îţi faci duşmani în această lume împins fiind numai de antipatiile tale, de aroganţa continuă sau de nebunia oamenilor care cred că trebuie să facă dreptate, de îndată ce şi-au părăsit corpul duşmanii tăi îţi vor fi mult mai ostili. Nici un duşman nu devine binevoitor în cealaltă lume,… sunt cazuri când răzbunarea se întinde până la a zecea generaţie…sau atunci când anumite fiinţe umane au fost jignite de un întreg popor sau ţară, ele revin ca spirite pentru a chinui acel popor sau acea ţară timp de ani de zile, câteodată pentru totdeauna, devastând-o până nu mai supravieţuieşte nimeni.

Mântuitorul Iisus – ” Cine se lasă condus de orgoliu şi superficialitate, neiubindu-se decât pe sine, fără să ierte niciodată din inimă şi fără să binecuvinteze de zece ori mai mult decât a fost ofensat, va simţi mai devreme sau mai târziu consecinţele inevitabile ale duşmăniei.

El nu se va putea aştepta la nici o protecţie din partea Mea şi va trebui să plătească până la ultimul sfanţ tot răul pe care i la pricinuit duşmanului său.

Trăiţi deci în pace şi înţelegere cu toată lumea. Mai bine suportaţi o nedreptate decât să pricinuiţi chiar şi cel mai mic rău altcuiva.”

Despre legitima apărare – Mântuitorul Iisus – ”În caz de legitimă apărare, lupta împotriva unui duşman este justificată. Toţi care mor astfel sunt pedepsiţi cu severitate, fiecare după sufletul său, dar în nici un caz nu se întorc aici pe pământ pentru a le face rău celor care l-au învins pe bună dreptate”.

” Dumnezeu este iubirea şi Iisus unicul Său Fiu este înţelepciunea care izvorăşte din El Însuşi” 

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi