Dragi prieteni,
Ne-am apropiat oarecum de finalul călătoriei noastre prin intermediul acestei cărți, din care am prezentat cu rol de conștientizare doar câteva capitole din cele 120 a primei parți (cartea având 196 capitole în total) ca să vă faceți o ideie despre Dumnezeu și Măreția Împărăției Sale și nu în ultimul rând despre cine suntem noi oamenii cu adevărat și ce carieră ascensională ne așteaptă.
Materiale din cele 76 de capitolele următoare privind Viața și Învățăturile lui Iisus am sa prezint doar ocazional unele cu ocazia unor anumite evenimente biblice mai importante, pentru a vedea în relevarea Urantiei cum s-au desfășurat ele, comparativ cu evenimentele prezentate în Biblie pe care majoritatea le cunoașteți sau alte cărți cum ar fi cele ale lui Jakob Lorber înspecial Marea Evanghelie a lui Ioan.
Acest articol este preluat din cartea Urantia postată pe situl www.urantia.org și îl puteți citi de mai jos pe acest blog .. sau îl puteți citi și în original accesând linkul de mai jos:http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-120-manifestarea-lui-mihail-pe-urantia
Capitolul 120
Manifestarea lui Mihail pe Urantia
(1323.1) 120:0.1 ÎNSĂRCINAT de Gabriel să supravegheze reformularea povestirii vieţii lui Mihail pe Urantia sub înfăţişarea trupului muritor, eu, Melchisedecul director al comisiei de revelaţie căruia i-a fost încredinţată această sarcină, sunt autorizat să prezint această naraţiune a anumitor evenimente care au precedat imediat momentul în care Fiul Creator a sosit pe Urantia pentru a aborda faza finală a experienţei sale de manifestare universală. A trăi o viaţă identică cu cea pe care o impune el fiinţelor inteligente ale propriei sale creaţii, deci de a se dărui, manifestându-se sub înfăţişarea diverselor sale ordine de fiinţe create, reprezintă o parte din preţul pe care fiecare Fiu Creator trebuie să-l plătească pentru a câştiga suveranitatea completă şi supremă a universului de lucruri şi de fiinţe pe care el însuşi le-a edificat.
(1323.2) 120:0.2 Înaintea evenimentelor pe care vreau să le conturez, Mihail al Nebadonului avusese şase efuziuni, sub înfăţişarea a şase ordine diferite ale creaţiei sale variate de fiinţe inteligente. Apoi, el s-a pregătit să coboare pe Urantia sub înfăţişarea muritorilor încarnaţi, ordinul cel mai umil al creaturilor volitive inteligente, şi, în calitate de fiinţă umană a tărâmului material, să execute actul final al epopeii care îi permitea să dobândească suveranitatea universului său conform directivelor Şefilor Paradisiaci divini ai ordinelor universului universurilor.
(1323.3) 120:0.3 În cursul fiecăreia dintre precedentele efuziuni, Mihail a dobândit nu numai experienţa finită a unui grup de fiinţe create, ci şi o experienţă esenţială de cooperare cu Paradisul, care trebuia în ea însăşi şi prin ea însăşi să aducă o nouă contribuţie la stabilirea sa ca suveran al universului pe care el însuşi îl edificase. În orice moment al întregului trecut al timpului universului local, Mihail ar fi putut revendica suveranitatea personală în calitate de Fiu Creator, şi, tot în calitate de Fiu Creator, el ar fi putut guverna universul său de materie pe care l-ar fi ales. În acest caz, Emanuel şi Fii asociaţi din Paradis şi-ar fi luat rămas bun de la acest univers. Dar Mihail nu dorea să guverneze Nebadonul numai potrivit propriului său drept izolat de Fiu Creator. El dorea, printr-o experienţă efectivă de subordonare cooperatoare a Trinităţii Paradisului, să se înalţe la această înaltă situaţie de statut universal în care devenise calificat pentru a conduce universul său şi să îi administreze treburile cu această perfecţiune a discernământului şi cu această înţelepciune de executare care vor fi cândva caracteristicile guvernării exaltate a Fiinţei Supreme. El nu aspira atât la perfecţiunea de guvernare a unui Fiu Creator, cât la supremaţia de administrare în calitate de personificare a înţelepciunii universale şi a divinei experienţe a Fiinţei Supreme.
(1324.1) 120:0.4 Mihail avea deci un dublu scop în înfăptuirea celor şapte efuziuni pe diversele ordine de creaturi ale universului său. În primul rând, el desăvârşea experienţa necesară în înţelegerea creaturilor cerută de la toţi Fiii Creatori înainte ca ei să îşi asume o suveranitate completă. În orice moment, un Fiu Creator îşi poate guverna universul din propriul său drept, dar el nu poate guverna ca reprezentant suprem al Trinităţii Paradisului decât după ce a trecut prin cele şapte efuziuni sub înfăţişarea creaturilor universului său. În al doilea rând, el aspira la privilegiul de a reprezenta autoritatea maximă a Trinităţii Paradisului susceptibilă de a fi exercitată în administrarea directă şi personală a unui univers local. În consecinţă, în timpul experienţei fiecăreia dintre efuziunile sale, Mihail s-a subordonat voluntar, cu succes şi într-o manieră satisfăcătoare, voinţelor divers constituite ale diverselor asociaţii de persoane ale Trinităţii Paradisului. Altfel zis, cu ocazia primei efuziuni, el s-a supus voinţei conjugate a Tatălui, a Fiului şi a Spiritului; cu ocazia celei de-a doua, voinţei Tatălui şi a Fiului; cu ocazia celei de-a treia, voinţei Tatălui şi a Spiritului; cu ocazia celei de-a patra efuziuni, voinţei Fiului şi a Spiritului; cu ocazia celei de-a cincia, voinţei Spiritului Infinit; cu ocazia celei de-a şasea, voinţei Fiului Etern; şi, în cursul celei de-a şaptea şi cea din urmă manifestare pe Urantia, voinţei Tatălui Universal.
(1324.2) 120:0.5 În suveranitatea sa personală, Mihail combină deci voinţa divină a fazelor septuple ale Creatorilor universali cu experienţa comprehensivă a creaturilor universului său local. Administrarea sa a devenit astfel reprezentanta a maximum de autoritate şi de putere, fiind în acelaşi timp scutită de orice pretenţie arbitrară. Puterea sa este nelimitată, întrucât ea decurge dintr-o asociere experimentală cu Deităţile Paradisului. Autoritatea sa este incontestabilă în măsura în care a fost dobândită printr-o experienţă efectivă sub înfăţişarea creaturilor din univers. Suveranitatea sa este supremă, întrucât ea încorporează simultan septuplul punct de vedere al Deităţii Paradisului şi punctul de vedere al creaturilor timpului şi spaţiului.
(1324.3) 120:0.6 După ce a determinat momentul efuziunii sale şi a ales planeta unde acest eveniment extraordinar ar fi avut loc, Mihail a avut cu Gabriel întrunirea obişnuită care preceda o manifestare şi s-a prezentat apoi înaintea lui Emanuel, fratele său mai mare şi consilierul său paradisiac. Mihail a încredinţat atunci păstrării lui Emanuel toate puterile de administrare universală care nu fuseseră anterior conferite lui Gabriel. Chiar înainte ca Mihail să plece să se încarneze pe Urantia, Emanuel, acceptând păstrarea universului cât timp va dura manifestarea pe Urantia,s-a apucat să transmită recomandări de folosire în caz de manifestare, care aveau să îi servească ca indicaţii lui Mihail pentru încarnarea sa când va creşte curând pe Urantia în calitate de muritor al acelui tărâm.
(1324.4) 120:0.7 În legătură cu aceasta, trebuie amintit că Mihail alesese să procedeze la această manifestare sub înfăţişarea cărnii muritoare şi supus voii Tatălui Paradisului. Fiul Creator nu avea nevoie de instrucţiuni de persoană pentru a efectua această încarnare dacă ar fi avut ca scop unic să parvină la suveranitatea universului său. Dar el se angajase într-un program de revelare a Supremului care implica o funcţionare cooperatoare cu diversele voinţe ale Deităţilor Paradisului. În felul acesta, suveranitatea sa odată ce era definitiv şi personal dobândită includea efectiv în totalitate voinţa septuplă a Deităţii, aşa cum culminează ea în Suprem. Mihail primise deja, de şase ori în trecut, instrucţiuni de la reprezentanţii personali ai diverselor Deităţi ale Paradisului şi de la asocierile lor. Acum, el primea directive de la Uniunea de Zile, ambasadorul Trinităţii Paradisului pe lângă universul local al Nebadonului şi care acţiona în numele Tatălui Universal.
(1325.1) 120:0.8 Din faptul că acest puternic Fiu Creator a acceptat de bună voie să se supună încă o dată voinţei Deităţilor Paradisului, de această dată celei a Tatălui Universal, rezultau avantaje imediate şi imense compensaţii. Prin această decizie de a îndeplini un asemenea act de subordonare asociativă, Mihail avea să cunoască, prin experienţa din această încarnare, nu numai natura omenească muritoare, ci şi voia Tatălui Paradisiac al tuturor. Ba mai mult, el putea să se lanseze în această manifestare unică cu asigurarea completă că nu numai Emanuel exercita deplina autoritate a Tatălui Paradisului în administrarea universului său în timpul şederii sale pe Urantia, ci şi cu mângâierea de a şti că Cei Îmbătrâniţi de Zile ai suprauniversului decretaseră că tărâmul său va fi în siguranţă în timpul întregii perioade de manifestare.
(1325.2) 120:0.9 Acesta a fost cadrul acestui eveniment capital în cursul căruia Emanuel a prezentat misiunea celei de-a şaptea efuziuni. Eu sunt autorizat să dau următoarele extrase din recomandările făcute înaintea efuziunii de către Emanuel şefului universului local, care a devenit apoi Iisus din Nazaret (Crist Mihail) pe Urantia.
1. Misiunea celei de-a şaptea efuziuni
(1325.3) 120:1.1 ”Fratele meu Creator, eu sunt pe punctul de a asista la cea de-a şaptea şi cea din urmă manifestare universală a ta. Tu ai executat în maniera cea mai fidelă şi cea mai perfectă cele şase misiuni precedente, iar eu nu nutresc alt gând decât acela al unui acelaşi triumf şi pentru aceasta, manifestarea ta finală pentru suveranitate. Până acum tu ai apărut pe sferele tale de manifestare ca o fiinţă pe deplin dezvoltată a ordinului pe care îl aleseseşi. Acum, tu eşti pe cale să apari pe Urantia, planeta dezordonată şi tulburată a alegerii tale, nu ca un muritor pe deplin dezvoltat, ci ca un nou născut fără apărare. Aceasta, dragul meu tovarăş, va fi pentru tine o experienţă nouă şi nemai-încercată. Tu eşti pe punctul de a plăti întregul preţ al unei efuziuni şi a experimenta iluminarea completă a unui Creator care se încarnează sub înfăţişarea unei creaturi.
(1325.4) 120:1.2 ”De-a lungul fiecăreia dintre efuziunile precedente, tu ai ales de bunăvoie să te supui voinţei celor trei Deităţi ale Paradisului şi interasocierilor lor divine. Tu ai fost supus, cu ocazia efuziunilor precedente, tuturor celor şapte faze ale voinţei Supremului, exceptând voinţa personală a Tatălui tău din Paradis. Acum că te-ai decis să te supui voii Tatălui tău în cursul celei de-a şaptea efuziuni, eu, în calitate de reprezentant personal al Tatălui nostru, îmi asum jurisdicţia necondiţionată a universului tău pe durata încarnării tale.
(1325.5) 120:1.3 ”Întreprinzând manifestarea pe Urantia, tu te-ai privat de bună voie de orice sprijin extraplanetar şi de toată asistenţa specială care ţi-ar fi putut fi oferită de către creaturile propriei tale creaţii. Aşa cum fiii creaţi ai Nebadonului depind în întregime de tine pentru a fi călăuziţi în siguranţă de-a lungul carierei lor universale, tot aşa trebuie acum ca tu să te pui, în întregime şi fără rezervă, sub dependenţa Tatălui tău Paradisiac pentru a fi călăuzit cu siguranţă prin vicisitudinile nerevelate ale următoarei tale cariere în calitate de muritor. Şi, când vei fi atins această experienţă de manifestare, tu vei cunoaşte, în tot adevărul lui, deplinul sens şi bogata semnificaţie a acestei încrederi în legea a cărei stăpânire tu o pretinzi atât de invariabil din partea tuturor creaturilor tale ca parte a relaţiilor lor intime cu tine în calitate de Creator şi Tată al universului lor local.
(1326.1) 120:1.4 ”De-a lungul efuziunii tale pe Urantia, nu este nevoie să te preocupe decât un singur lucru, comuniunea neîntreruptă dintre tine şi Tatăl tău din Paradis. Şi prin perfecţiunea unei astfel de relaţii se face că lumea efuziunii tale, şi chiar şi tot universul creaţiei tale, vor percepe o revelaţie nouă şi mai comprehensibilă a Tatălui tău şi a Tatălui meu, Tatăl Universal al tuturor. Tu nu ai aşadar să te îngrijeşti decât de viaţa ta personală pe Urantia. Eu voi fi pe deplin şi efectiv responsabil de administrarea neîntreruptă şi de securitatea universului tău din momentul în care tu vei fi abandonat de bună voie autoritatea până în acela în care tu vei reveni la noi ca Suveran al Universului, confirmat de Paradis, şi în care tu vei primi din mâinile mele nu autoritatea de vice-gerant pe care mi-o predai acum, ci puterea supremă şi jurisdicţia asupra universului tău.
(1326.2) 120:1.5 ”Pentru ca tu să poţi cunoaşte cu certitudine că eu am puterea de a face tot ceea ce îţi promit în acest moment (ştiind bine că eu reprezint asigurarea întregului Paradis pentru îndeplinirea cu fidelitate a cuvântului meu), eu te anunţ că tocmai mi s-a comunicat o decizie a Străvechilor de Zile de pe Uversa, care va înlătura orice pericol spiritual din Nebadon pe parcursul perioadei efuziunii tale voluntare. Din clipa în care îţi vei preda conştiinţa, la începutul încarnării tale muritoare, până la reîntoarcerea ta către noi ca suveran suprem şi necondiţionat al acestui univers pe care l-ai creat şi organizat tu însuţi, nu se poate întâmpla nimic grav în tot Nebadonul. În acest interimat al încarnării tale, eu deţin instrucţiunile Străvechilor de Zile care ordonă, fără ocolişuri, nimicirea instantanee şi automată a oricărei fiinţe vinovate de rebeliune sau care caută să provoace, în absenţa ta, pe durata efuziunii tale, o insurecţie în universul Nebadonului. Fratele meu, în vederea autorităţii Paradisului inerentă prezenţei mele şi sporită de mandatul juridic al Uversei, universul tău şi toate creaturile sale loiale vor fi în siguranţă în timpul efuziunii tale. Tu poţi să pleci în misiunea ta cu un singur gând – să lărgeşti revelaţia Tatălui nostru fiinţelor inteligente ale universului tău.
(1326.3) 120:1.6 ”Ca şi în toate efuziunile tale anterioare, eu aş vrea să-ţi amintesc că eu sunt depozitarul jurisdicţiei universului tău cu titlu de frate mandatar. Eu exercit orice autoritate şi fac uz de orice putere în numele tău. Eu activez aşa cum ar face-o Tatăl nostru din Paradis şi conform rugăminţii tale explicite de a acţiona astfel în locul tău. Dat fiind acest fapt, toată această autoritate delegată îţi va reveni pentru a o exercita în orice moment pe care îl vei judeca potrivit pentru a cere restituirea ei. Consacrarea ta este în întregime voluntară în toate fazele ei. În calitate de muritor întrupat pe pământ, tu vei fi privat de darurile celeste, dar poţi să recuperezi toată puterea abandonată în orice clipă pe care ai alege-o pentru a te reînvesti cu autoritatea ta universală. Dacă tu alegi să reiei statutul tău de putere şi de autoritate, aminteşte-ţi că aceasta va numai din motive personale, întrucât eu sunt gajul suprem şi viu a cărui prezenţă şi promisiune garantează administrarea universului tău în totală securitate, conform voii Tatălui tău. O rebeliune, aşa cum s-a produs de trei ori în Nebadon, nu se poate produce în absenţa ta din Salvington pentru această manifestare. Pe durata efuziunii tale pe Urantia, Cei Îmbătrâniţi de Zile au decretat că orice rebeliune din Nebadon va purta în ea însăşi germenul automat al propriei ei anihilări.
(1326.4) 120:1.7 ”Câtă vreme vei fi plecat pentru această manifestare finală şi extraordinară, eu mă angajez (cu cooperarea lui Gabriel) să administrez cu fidelitate universul tău. Împuternicindu-te pentru a întreprinde această slujbă de revelaţie divină şi să suferi această experienţă de înţelegere umană făcută perfectă, eu acţionez în numele Tatălui meu şi al Tatălui tău, şi îţi ofer sfaturile următoare care ar trebui să te călăuzească pentru a trăi viaţa ta terestră pe măsură ce vei deveni progresiv conştient de misiunea divină ataşată şederii tale prelungite în trup.”
2. Limitările efuziunii
(1327.1) 120:2.1 ”1. Potrivit uzanţelor şi conform tehnicii Sonaringtonului – conform mandatelor Fiului Etern din Paradis – eu am dat toate dispoziţiile necesare pentru ca tu să poţi întreprinde imediat această manifestare trupească în armonie cu planurile pe care le-ai stabilit şi care au fost încredinţate în păstrarea mea prin Gabriel. Tu vei creşte pe Urantia ca un copil al tărâmului, îţi vei desăvârşi acolo educaţia ta umană – rămânând constant supus voii Tatălui tău din Paradis – tu îţi vei trăi viaţa pe Urantia aşa cum ai hotărât-o, îţi vei termina şederea planetară şi îţi vei pregăti ascensiunea până aproape de Tatăl tău pentru a primi de la el suveranitatea supremă a universului tău.
(1327.2) 120:2.2 ”2. În afară de misiunea ta pământeană şi de revelaţia ta în univers, dar în raport cu fiecare dintre acestea, eu te sfătuiesc, de îndată ce vei deveni îndeajuns de conştient de identitatea ta divină, să iei asupra ta sarcina suplimentară de a pune capăt din punct de vedere tehnic rebeliunii lui Lucifer din sistemul Sataniei şi de a face toate acestea în calitate de Fiu al Omului, deci, în calitate de creatură muritoare a tărâmului făcută puternică în slăbiciunea ei prin aceea că ea se supune prin credinţă voii Tatălui său, eu sugerez ca tu să realizezi, cu graţie, în tot ceea ce ai refuzat de nenumărate ori să înfăptuieşti arbitrar prin forţă şi putere pe când dispuneai de aceste puteri, la vremea când a izbucnit această rebeliune culpabilă şi nejustificată. Eu voi considera ca fiind apogeul potrivit al efuziunii tale în calitate de muritor faptul că tu vei reveni printre noi ca Fiu al Omului, Prinţ Planetar al Urantiei, şi în acelaşi timp ca Fiul lui Dumnezeu, suveranul suprem al universului tău. Ca om muritor, tipul inferior de creatură inteligentă din Nebadon, tu înfruntă şi judecă pretenţiile blasfematoare ale lui Caligastia şi ale lui Lucifer; şi, în umila stare pe care ţi-ai asumat-o, pune capăt pentru totdeauna ruşinoaselor prezentări greşite ale acestor copii de lumină decăzuţi. După ce ai refuzat cu persistenţă să-i discreditezi pe aceşti rebeli prin exerciţiul prerogativelor de creator, s-ar potrivi acum ca, sub înfăţişarea fiinţelor cele mai umile din creaţia ta, tu să smulgi dominaţia din mâinile acestor Fii decăzuţi. Astfel, întreg universul tău local va recunoaşte cu toată echitatea, cu claritate şi pentru totdeauna, că tu ai fost just făcând, în rolul de muritor întrupat, lucrurile pe care îndurarea divină te îndemna să nu le faci prin puterea unei autorităţi arbitrare. Stabilind astfel, prin consacrarea ta, posibilitatea suveranităţii Supremului în Nebadon, tu vei fi dus, de fapt, la bun sfârşit treburile rămase în suspensie ale tuturor insurecţiilor anterioare, indiferent de timpul mai mult sau mai puţin lung necesar încheierii lor efective. Prin acest act, disensiunile în curs din universul tău vor fi rezolvate în fond. Ca urmare, când tu vei fi dotat cu suveranitatea supremă peste tot universul, provocări asemănătoare faţă de autoritatea ta nu vor mai putea niciodată să se reproducă în nici o parte din marea ta creaţie personală.
(1327.3) 120:2.3 ”3. Când vei fi reuşit să pui capăt secesiunii Urantiei – iar tu vei ajunge indubitabil acolo – eu te sfătuiesc să accepţi ca Gabriel să-ţi confere titlul de ‘Prinţ Planetar al Urantiei’ în semn de recunoaştere eternă, din partea întregului univers, a experienţei tale finale de manifestare şi apoi de a lua toate măsurile compatibile cu sensul efuziunii tale pentru a compensa mâhnirea şi confuzia aduse pe Urantia prin trădarea lui Caligastia şi prin greşeala Adamică.
(1328.1) 120:2.4 ”4. Conform rugăminţii tale, Gabriel şi toţi cei interesaţi vor coopera cu tine în dorinţa de a exprima terminarea efuziunii tale pe Urantia prin pronunţarea unei judecăţi de dezlegare a tărâmului, însoţită de încheierea unei epoci, de învierea supravieţuitorilor muritori adormiţi şi prin stabilirea distribuirii Spiritului Adevărului revărsat.
(1328.2) 120:2.5 ”5. În ceea ce priveşte planeta efuziunii tale şi generaţia imediată a oamenilor care vor trăi acolo în epoca şederii tale ca muritor, te sfătuiesc să-ţi asumi pe larg rolul unui educator. Acordă, în primul rând, atenţia ta eliberării şi inspirării naturii spirituale a omului. Apoi, iluminează inteligenţa umană întunecată, vindecă sufletul oamenilor şi scapă minţile lor de terorile seculare. Şi atunci, în acord cu înţelepciunea ta de muritor, îngrijeşte-te de bunăstarea fizică şi de confortul material al fraţilor tăi încarnaţi. Trăieşte viaţa religioasă ideală pentru inspirarea şi edificarea universului tău.
(1328.3) 120:2.6 ”6. Pe planeta efuziunii tale, redă libertatea spirituală omului izolat prin rebeliune. Să aduci pe Urantia o contribuţie suplimentară la suveranitatea Supremului, extinzând astfel stabilirea acestei suveranităţi până la marginile vastului domeniu al creaţiei tale personale. Graţie efuziunii tale materiale sub înfăţişarea cărnii se face că eşti pe punctul de a experimenta iluminarea finală a unui Creator din spaţiu-timp, dubla experienţă a muncii în limitele naturii umane şi cu voia Tatălui tău din Paradis. În viaţa temporară, voia creaturii finite şi voia Creatorului infinit sunt menite să devină una, tot aşa cum sunt ele pe cale de a se uni în Deitatea evoluândă a Fiinţei Supreme. Răspândeşte pe planeta efuziunii tale Spiritul Adevărului, şi fă-i astfel pe toţi oamenii normali ai acestei sfere izolate imediat şi pe deplin accesibili ajutorului prezenţei fracţionate a Tatălui nostru din Paradis, Ajustorii Gândirii ai tărâmurilor.
(1328.4) 120:2.7 ”7. În toate înfăptuirile de pe lumea efuziunii tale, păstrează constant gândul că tu trăieşti o viaţă destinată instruirii şi edificării întregului tău univers. Tu reverşi această viaţă de încarnare muritoare peste Urantia, dar tu trebuie să trăieşti această viaţă pentru a inspira spiritual toate inteligenţele umane şi supraumane care au trăit, care există actualmente sau ar putea încă să trăiască pe fiecare dintre lumile locuite care au format, formează acum sau pot încă să formeze o parte a vastei galaxii a domeniului tău administrativ. Viaţa ta terestră sub înfăţişarea cărnii muritoare nu ar trebui să fie trăită ca să constituie un exemplu pentru muritorii Urantiei din epoca şederii tale terestre, nici pentru vreuna dintre generaţiile de fiinţe umane care trăiesc ulterior pe Urantia sau pe oricare altă lume. Mai degrabă, viaţa ta în carne pe Urantia va fi o inspiraţie pentru toate vieţile, pe toate lumile Nebadonului prin toate generaţiile epocilor ce stau să vină.
(1328.5) 120:2.8 ”8. Marea misiune pe care trebuie s-o realizezi şi s-o experimentezi în încarnarea muritoare este conţinută în hotărârea de a trăi o viaţă consacrată din toată inima facerii voii Tatălui tău din Paradis, şi astfel de a-l revela pe Dumnezeu, Tatăl tău, în trup şi în special creaturilor din trup. În acelaşi timp, şi într-un chip nou şi superior, tu îl vei interpreta pe Tatăl nostru pentru fiinţele supramuritoare din tot Nebadonul. Paralel cu acest serviciu de nouă revelaţie şi de interpretare lărgită a Tatălui Paradisului pe lângă fiecare tip de minte umană şi supraumană, tu vei opera astfel încât să efectuezi o nouă revelaţie a omului pentru de Dumnezeu. În timpul unicei şi scurtei tale vieţi în trup, fă să iasă în relief, aşa cum nu s-a mai văzut niciodată anterior în tot Nebadonul, posibilităţile transcendente accesibile unei fiinţe umane care îl cunoaşte pe Dumnezeu, pe durata scurtei cariere a unei existenţe muritoare, şi oferă o interpretare nouă şi iluminată a omului şi a vicisitudinilor vieţii sale planetare tuturor inteligenţelor supraumane din tot Nebadonul, şi aceasta, pentru toate timpurile. Tu trebuie să cobori pe Urantia sub înfăţişarea cărnii muritoare şi, trăind acolo ca un om din vremea ta şi din generaţia ta, tu vei acţiona astfel încât să arăţi, întregului tău univers, idealul unei tehnici perfecţionate în angajamentul suprem al treburilor vastei tale creaţii: atingerea lui Dumnezeu ce-l caută pe om şi-l găseşte, şi fenomenul omului ce-l caută pe Dumnezeu şi-l găseşte; tu vei realiza toate acestea pentru satisfacţia reciprocă, şi în timpul unei scurte vieţi în trup.
(1329.1) 120:2.9 ”9. Eu îţi recomand să păstrezi constant în minte că, dacă, în fapt, tu eşti menit să devii un om obişnuit al tărâmului, în potenţial, tu vei rămâne un Fiu Creator al Tatălui Paradisului. Cu toate că tu ai să trăieşti şi ai să acţionezi ca un Fiu al Omului, în decursul acestei încarnări, atributele creative ale divinităţii tale personale te vor urma de pe Salvington pe Urantia. Voinţa ta va avea întotdeauna puterea de a pune capăt încarnării în orice moment posterior sosirii Ajustorului tău al Gândirii. Înainte de sosirea şi de primirea Ajustorului, eu voi garanta integritatea personalităţii tale, dar, după sosirea sa şi în acelaşi timp când vei recunoaşte progresiv natura şi importanţa misiunii tale de manifestare, tu ar trebui să te abţii de la orice formulare a voinţei supraumane de realizare, de reuşită sau de putere în vederea faptului că prerogativele tale de creator vor rămâne asociate personalităţii tale umane, deoarece aceste atribute sunt inseparabile de prezenţa ta personală. Dar, în afară de voia Tatălui din Paradis, nici o repercusiune umană nu va însoţi cariera ta terestră decât dacă, printr-un act de voinţă conştientă şi deliberată, tu iei o decizie nedivizată care se termină printr-o alegere a personalităţii tale întregi.”
3. Îndrumări şi sfaturi suplimentare
(1329.2) 120:3.1 Iar acum, fratele meu, luându-mi bun rămas de la tine în vreme ce te pregăteşti să pleci pe Urantia şi după ce te-am îndrumat cu privire la conduita generală a efuziunii tale, permite-mi să-ţi prezint anumite recomandări rezultând dintr-o consultare cu Gabriel şi privitoare la fazele minore ale vieţii de muritor. Iată ceea ce sugerăm în plus:
(1329.3) 120:3.2 ”1. Ca, în urmărirea idealului vieţii tale de muritor de pe pământ, tu să acorzi o oarecare atenţie realizării şi valorii de exemplu a anumitor lucruri practice imediat utile tovarăşilor tăi umani.
(1329.4) 120:3.3 ”2. În legătură cu relaţiile de familie, să dai prioritate obiceiurilor acceptate ale vieţii de familie aşa cum le vei găsi stabilite în ziua şi în generaţia efuziunii tale. Trăieşte-ţi viaţa ta familială şi comunitară conform obişnuinţelor oamenilor printre care ai ales să apari.
(1329.5) 120:3.4 ”3. În relaţiile tale cu ordinea socială, noi te povăţuim să-ţi limitezi esenţialmente eforturile la regenerarea spirituală şi la emanciparea intelectuală. Evită să fii amestecat în structura economică şi în angajamentele politice ale epocii tale. Consacră-te mai ales trăirii vieţii religioase ideale de pe Urantia.
(1329.6) 120:3.5 ”4. În nici o împrejurare, şi nici chiar în cel mai infim detaliu, tu nu trebuie să te amesteci în evoluţia progresivă normală şi ordonată a acestor rase ale Urantiei. Această interdicţie nu trebuie însă interpretată ca limitând eforturile tale pentru a lăsa în urma ta, pe Urantia, un sistem durabil şi ameliorat de etică religioasă pozitivă.
(1330.1) 120:3.6 ”5. În măsura în care vei considera-o oportun, tu trebuie să te asimilezi cu mişcările religioase şi spirituale existente pe Urantia; dar caută, în toate felurile posibile, să eviţi stabilirea oficială a unui cult organizat, a unei religii cristalizate sau a unui grupări etice separate de fiinţe umane. Viaţa ta şi învăţăturile tale trebuie să devină moştenirea comună a tuturor religiilor şi a tuturor popoarelor.
(1330.2) 120:3.7 ”6. Cu scopul de a evita să contribui fără rost la crearea, pe Urantia, de sisteme stereotipe ulterioare de credinţe religioase sau de alte tipuri de crezuri religioase neprogresive, noi îţi mai dăm un sfat complementar: nu lăsa nici o scriere în urma ta pe planetă. Abţine-te cu totul de la a scrie pe materiale durabile; cere-le asociaţilor tăi să nu facă imagini sau alte portrete ale corpului tău fizic; veghează să nu laşi nimic de potenţial idolatru pe planetă în momentul în care o vei părăsi.
(1330.3) 120:3.8 ”7. În timp ce vei trăi viaţa socială obişnuită şi comună a planetei şi în timp ce vei fi un individ normal de sex masculin, tu nu vei intra probabil în relaţia de căsătorie care ar fi perfect onorabilă şi compatibilă cu manifestarea ta. Dar trebuie să-ţi amintesc că una dintre regulile încarnării din Sonarington interzice ca un Fiu de manifestare originară din Paradis lasă în urma sa un urmaş uman pe vreo planetă.
(1330.4) 120:3.9 ”8. Pentru toate celelalte detalii ale apropiatei tale efuziuni, noi am vrea să te încredinţăm îndrumării Ajustorului interior, învăţăturilor spiritului divin mereu prezent pentru a servi drept ghid oamenilor, şi judecăţii rezonabile a minţii umane expansive cu care vei fi înzestrat prin ereditate. O asemenea asociere de atribute de creatură şi de Creator îţi va permite să trăieşti pentru noi viaţa perfectă de om de pe sferele planetare. Această viaţă nu va fi în mod necesar perfectă sub privirile unui om particular, al unei generaţii particulare de pe o lume particulară (şi cu atât mai mult pe Urantia), dar plenitudinea sa va fi socotită întreagă şi supremă de către lumile mai perfecţionate şi în curs de perfecţionare ale vastului tău univers.
(1330.5) 120:3.10 ”Iar acum, fie ca Tatăl tău şi Tatăl meu, care ne-a susţinut întotdeauna în toate înfăptuirile noastre trecute, să te călăuzească, să te susţină şi să fie prezent aproape de tine din clipa în care ne vei părăsi, şi în care vei realiza abandonarea conştiinţei tale de personalitate. Aşa să fie de-a lungul reîntoarcerii tale progresive la recunoaşterea identităţii tale divine întrupate sub formă umană, şi apoi în cursul întregii tale experienţe de manifestare de pe Urantia până la descătuşarea ta de carne şi la ascensiunea ta în dreapta suveranităţii Tatălui nostru. Când te voi revedea pe Salvington, vom celebra întoarcerea ta ca suveran suprem şi necondiţionat al acestui univers pe care tu însuţi l-ai creat, l-ai servit şi l-ai înţeles complet.
(1330.6) 120:3.11 ”Eu domnesc acum în locul tău. Îmi asum jurisdicţia întregului Nebadon în calitate de suveran în funcţiune în timpul interimatului celei de-a şaptea ta efuziuni, aceea a unui muritor pe Urantia. Iar ţie, Gabriel, îţi încredinţez ocrotirea celui care este pe punctul de a deveni Fiul Omului, până ce curând se va întoarce la mine în putere şi în glorie ca Fiu al Omului şi Fiu al lui Dumnezeu. Şi, Gabriel, eu sunt suveranul tău până când Mihail se va reveni astfel.”
* * *
(1330.7) 120:3.12 Atunci, în prezenţa întregului Salvington reunit, Mihail s-a retras de îndată dintre noi, şi noi nu l-am mai văzut în locul său obişnuit până la întoarcerea sa ca şef suprem şi guvernator personal al universului după împlinirea carierei sale de manifestare pe Urantia.
4. Încarnarea – contopirea a doi într-unul
(1331.1) 120:4.1 Şi astfel că anumiţi copii nedemni de Mihail, care îl acuzaseră pe al lor Creator-tată că ar căuta în mod egoist suveranitatea şi şi-au permis să insinueze că Fiul Creator se menţinea arbitrar şi autocratic la putere în virtutea loialităţii iraţionale a creaturilor servile ale unui univers amăgit, urmau să fie reduşi definitiv la tăcere şi lăsaţi derutaţi şi deziluzionaţi de viaţa de abnegaţie pe care Fiul lui Dumnezeu o începea acum ca Fiu al Omului – rămânând constant supus voii ‘Tatălui din Paradis’.
(1331.2) 120:4.2 Dar nu vă înşelaţi: Crist Mihail, deşi fiind realmente o fiinţă de origine duală, nu era o dublă personalitate. El nu era Dumnezeu în asociere cu omul, ci mai degrabă Dumnezeu întrupat în om, iar el a fost întotdeauna tocmai această fiinţă compusă. Singurul factor progresiv în această relaţie de neînţeles a fost recunoaşterea realizării conştiente şi progresive (prin mintea sa umană) a faptului de a fi Dumnezeu şi om.
(1331.3) 120:4.3 Crist Mihail nu a devenit progresiv Dumnezeu. Dumnezeu nu a devenit om într-un moment decisiv al vieţii terestre a lui Iisus. Iisus a fost Dumnezeu şi om, din totdeauna şi pentru totdeauna. Acest Dumnezeu şi acest om erau şi sunt acum numai unul singur, la fel cum Trinitatea Paradisiacă a celor trei fiinţe este în realitate o singură Deitate.
(1331.4) 120:4.4 Nu pierdeţi niciodată din vedere faptul că ţelul spiritual suprem al efuziunii lui Mihail era să reînsufleţească revelaţia lui Dumnezeu.
(1331.5) 120:4.5 Muritorii Urantiei au concepte schimbătoare despre ceea ce este miraculos, dar pentru noi, care trăim ca cetăţeni ai universului local, există puţine miracole iar, printre ei, efuziunile de încarnare ale Fiilor Paradisului sunt mult mai misterioase. Apariţia unui Fiu divin în şi pe lumea voastră, printr-un proces aparent natural, noi considerăm aceasta ca pe un miracol – funcţionarea unor legi universale care depăşesc înţelegerea noastră – Iisus din Nazaret era o persoană miraculoasă.
(1331.6) 120:4.6 În şi prin toată această experienţă extraordinară, Dumnezeu Tatăl a ales să se manifeste aşa cum a făcut-o întotdeauna – în maniera obişnuită – potrivit procedeelor normale, naturale şi demne de încredere ale acţiunii divine.
[Material garantat de o comisie de doisprezece mediani ai Urantiei care acţionează sub supravegherea unui Melchisedec conducător de revelaţie] – Mantutia Melchizedek
Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !
Costi
