Anul Nou incepe cu sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanti parinti ai Bisericii Ortodoxe si unul dintre cei mai mari teologi crestini, considerat „pazitor de duhuri rele”. In ziua de Sfantul Vasile cel Mare este bine sa versi vin pe masa, sa spargi un pahar alb, sa rastorni cutia de chibrituri sau sa dai de pomana unui om sarac, ca sa ai noroc tot anul. Traditia populara mai spune ca ai noroc daca prima persoana care intra in casa de 1 ianuarie este barbat.

Sfantul Vasile, episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanti parinti ai Bisericii Ortodoxe si unul dintre cei mai mari teologi crestini. S-a nascut in Pont in jurul anului 329 si a murit in Cezarea in ziua de 1 ianuarie 379. Provenea dintr-o familie crestina binecunoscuta – tatal sau, Sfantul Vasile cel Batran, a fost un renumit invatator in Pont, iar sora sa, Macrina, si fratele sau, Grigore din Nyssa, au devenit de asemenea sfinti.

Sfantul Vasile a studiat la Cezarea, la Constantinopol si la Atena, remarcandu-se inca de tanar prin profunde cunostinte in filosofie, astronomie, geometrie, medicina si retorica. Sub influenta sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserica, iar episcopul Cezareii, care il aprecia deosebit de mult, il incurajeaza sa accepte o slujba bisericeasca. In cautarea cailor spre perfectiune, Vasile viziteaza multe manastiri din Egipt, Siria, Palestina si Mesopotamia.

La intoarcerea in Pont, el infiinteaza o manastire pe malul Irisului. Scrierile sale din acea perioada pun bazele vietii monahale sistematice si de aceea Sfantul Vasile este considerat parintele monahismului oriental. In anul 370, Sfantul Vasile este ales episcop al Cezareii. In aceasta inalta functie, el era totodata Mitropolit al Cappadociei si Exarh al Pontului, autoritatea sa intinzandu-se intre Balcani, Mediterana, Marea Egee si pana la Eufrat.

El a depus eforturi sustinute pentru organizarea bisericii si a luptat pentru drepturile clerului, totodata punand un mare accent pe temeinica pregatire canonica si spirituala a preotilor. O mare atentie a acordat Sfantul Vasile saracilor si celor oprimati, initiind nenumarate acte de caritate. Dragostea sa fata de semeni s-a concretizat mai ales in asezamantul filantropic, numit de credinciosi Vasiliada.

Acest asezamant a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunati cei infometati si abandonati, spre a fi hraniti. Potrivit cercetatorilor, fiecare boala isi avea rezervata cladirea si personalul necesar pentru ingrijire. Sfantul Vasile moare in anul 379, iar la inmormantarea sa participa un mare numar de crestini, evrei, pagani, localnici si straini, ca dovada a popularitatii sale. Scrierile sale au o mare importanta teologica si au fost traduse pe tot globul.

Sfantul Vasile a scris cateva carti impotriva lui Eunomius si a arianismului in general, in care apara teza Trinitatii. In „De Spiritu Sancto”, Sf. Vasile trateaza chestiunea Sfantului Duh si combate anumite miscari din Macedonia care negau existenta Duhului Sfant. El a scris de asemenea un mare numar de lucrari exegetice despre Psalmi, Isaia si Iov, 24 de predici si a tinut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie si 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice.

Numele Vasile este foarte raspandit in toata lumea crestina. Acesta provine din grecescul „basileios”, care la randul lui inseamna „rege”, „imparat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius.