Jakob Lorber-Trezire Spirituală 02

ESPRE:   CORP, SUFLET,  SPIRIT,  ORDINEA DIVINĂ  ȘI  CELE  DOUSPREZECE                     PORUNCI (10 + 2) 

” Când prin mine (Iisus) veţi ajunge la noua naştere a spiritului vostru, porţile vieţii vi se vor deschide şi voi veţi fi ca îngerii ..”. … ”Când această trecere se realizează cu adevărat prin libera voinţă a omului şi când toată iubirea omului se focalizează întru Dumnezeu, omul graţie unei iubiri atât de sacre, se găseşte în întregime în Dumnezeu şi atunci el devine o nouă fiinţă, mult mai puternică şi mai vie, ca şi cum ar fi născută din nou” … ” Prin această nouă naştere, care nu provine nici din simţurile cărnii, nici din voinţa de a procrea, omul devine un veritabil copil (fiu) al lui Dumnezeu şi aceasta se realizează prin graţia care este puterea liberă a iubirii de Dumnezeu din inimile oamenilor”. ”El ajunge atunci să fie una cu Dumnezeu iar o asemenea fiinţă este propriul Fiu care este născut din Tatăl.”

Dragi prieteni,

Continuăm cu Jakob Lorber – Trezire Spirituală pentru a vedea – Ce trebuie să facem pentru a ajunge la nouă naştere a spiritului  .. la Trezirea spirituală .. la Reînvierea întru spirit ?

Mântuitorul Iisus explică :” Pentru a ajunge la noua naştere a spiritului fiecare om trebuie să treacă, prin trei etape :

  1. Stăpânirea asupra cărnii (materiei, trupului);
  2. Purificarea sufletului prin credinţa vie care trebuie să fie dovedită prin faptele vii ale iubirii;
  3. Reînvierea întru spirit . ”

Pentru a ne lămuri, trebuie să ştim că orice fiinţă umană este alcătuită dintr-o trinitate formată din corp, suflet  şi spirit.

Despre  – Corp, Suflet  şi Spirit

      Mântuitorul Iisus explică : – ”În inima oricărei fiinţe umane există două cămăruţe secrete foarte fine – greu decelabile cu ochii şi apărând ca nişte puncte mici. Ele corespund celor două încăperi mari (ventricule) prin care circulă sângele. Deşi sunt atât de mici de ele depinde întreaga viaţă a inimii, şi implicit  întregul corp cu organele sale. Prima şi cea mai importantă cămăruţă corespund lucrurilor ce aparţin spiritului, şi deci vieţii propriuzise, adică ce numim noi principiul afirmativ. Cea de a doua cămăruţă, mai puţin importantă decât prima, deşi absolut indispensabilă vieţii fizice, corespunde materiei, adică principiului negativ. Materia nu are o viaţă a sa proprie, fiind doar un vas care receptează viaţa. Cu fiecare bătaie a deschiderii afirmative, ea primeşte o energie vitală nouă, pe care o distribuie prin intermediul sângelui în întregul corp”

      ”Sufletul unui pământean este un compus alcătuit din numeroase particule ale vieţii, preluate de Satan (pământul una din cele mai materiale planete fiind considerat – sălaşul lui Satan) şi ţinute captive în materia corpului pământului. De aici ele sunt preluate de lumea plantelor, apoi de diferitele nivele ale lumii animale, pentru ca în sfârşit, să fie preluate de sufletele umane .Odată ajunse în pântecul femeii, ele devin carne şi se nasc în această lume.”

      Sufletele care se dezvoltă din elementele pământului sunt considerate ca provenind ”din lumea de jos” pentru că există şi suflete ”din lumea de sus” care se reâncarnează pe pământ şi care provin de pe alţi aştri.

      Deşi există o corespondenţă perfectă între suflet şi corpul fizic atunci când o fiinţă umană moare, corpul eteric substanţial intră în descompunere, în timp ce corpul eteric nesubstanţial continuă să trăiască. Din acest punct de vedere se poate spune că adevăratul corp al omului este sufletul.

      Prin conştiinţă şi liberul său arbitru, omul alege între bine şi rău iar prin scânteia spiritual divină care este legată de natura lui Dumnezeu fiinţa umană poartă în ea chemarea către conştiinţa superioară divină a cărei relevare însă depinde de eliberarea sufletului din capcana materiei.

  • Mântuitorul Iisus explică : – Atunci când sufletul rămâne în materia fizică, bucurându-se de ea, el este la fel de impur ca şi cele mai impure şi mai condamnabile spirite ale corpului fizic, complăcându-se în păcat, şi implicit în iad şi moarte. În cazul în care continuă să trăiască în funcţie de dorinţele corpului fizic, se poate spune că – deşi trăieşte – el este un suflet mort; el experimentează moartea în sine şi se teme cumplit de moartea fizică.

            În această stare de păcat, sufletul poate face orice doreşte, dar nu poate găsi viaţa, deşi o iubeşte mai presus de toate. Aşa se explică de ce atâtea mii de fiinţe umane nu află – după moarte – nimic mai mult despre viaţă şi despre suflet decât o piatră care zace la marginea drumului.

            Dacă un înţelept vorbeşte despre aceste subiecte cu asemenea oameni, ei vor râde de el sau se vor înfuria şi îl vor da afară din casă.” ”Ca să nu mai vorbim de cei care nu doresc să afle nimic despre aceste lucruri, considerându-le simple prostii, şi care nu merită nici un fel de consideraţie Aceste fiinţe umane trăiesc de-a lungul întregii lor vieţi pământeşti, în iad şi moarte.”… ”Fericit va fi acela pe care învăţătura Mea nu-l va revolta.

            ”Şi totuşi orice fiinţă umană ar trebui să-şi încheie cel puţin ciclul dezvoltării eului individual atunci când atinge vârsta de 30 de ani, astfel încât viaţa care urmează după moartea corpului fizic să fie plenar conştientă”.

      ”Sufletul trebuie să fie purificat de apa umilinţei şi a renunţării de sine, pentru că apa este simbolul cel mai vechi al umilinţei (simbolic vorbind) – ea nu se opune niciodată fiind în serviciul tuturor (spală mizeria tuturor) – la sol, ea caută întotdeauna punctul cel mai de jos şi fuge de înălţimi. Sufletul purificat răspândeşte în jurul lui lumina spiritului adevărului, pe care un spirit impur nu poate niciodată să-l înţeleagă, acesta din urmă fiind asemenea nopţii, în timp ce adevărul este precum lumina soarelui ”.

      ”Adevărul îl face liber pe cel care îl acceptă şi îl recunoaşte în sufletul lui purificat prin umilinţă. Intrarea în împărăţia lui Dumnezeu este chiar această libertate a spiritului sau această înţelegere spirituală a libertăţii”. ”Ceea ce este născut din carne este carne, adică materie moartă învelişul cel mai exterior al vieţii şi ceea ce este născut din spirit este spirit, adică viaţa eternă şi adevărul în sine”.

Despre – Ordinea Divină și cele 12 porunci 

      Mântuitorul Iisus explică în Predica de pe munte : – Omul de pe acest pământ nu a fost făcut să fie inferior lui Dumnezeu care este complet desăvârşit dar omul nu trebuie să precupeţească nici cel mai mic efort pentru a se desăvârşi şi a atinge cea mai înaltă elevare spirituală. Până acum acest lucru era aproape imposibil, pe acest pământ care s-a aflat sub sceptrul morţii, dar începând de acum va fi posibil pentru cel care  va urmări cu seriozitate să trăiască după Cuvântul Meu, care nu presupune altceva decât ca faptele voastre să fie în conformitate cu preceptele pe care Dumnezeu vi le-a dat sub formă de porunci.”

Deci trebuie să ducem o viaţă în conformitate cu Ordinea Divină –  respectând în primul rând cele 10 porunci din vechea lege Decalogul Vechiului Testament

1.  Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine                   2.   Să nu-ti faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3.   Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
4.   Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea.                                               5.  
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie ţie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ                                                                                                                                      6.  Să nu ucizi.
7.   Să nu trăieşti în desfrânare.
8.   Să nu furi.
9.   Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.                                       10. Să nu pofteşti nimic ce este al aproapelui tău.

La care se adaugă două din noua lege adusă de Mântuitorul Iisus Hristos – Noului Testament  şi  care  sunt  şi  cele  mai  importante:

 11. Iubeşte-l pe Dumnezeu mai presus de orice ;                                                              12. Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.

Aceste două porunci (baza adevărului) completează vechea lege – care deşi era o lege corectă – se spune că nu a mântuit pe nimeni care a respectat-o at litteram tocmai pentru că în ea nu se regăsesc aceste două porunci (care probabil ar fi trebuit să se subânţeleagă).

Dar se pare că oamenii nu au fost intuitivi şi atunci ca şi acum din păcate, unii dintre noi, în cazuri de forţă majoră practica legea mozaică a pedepsei  ”dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi ”si nu legea iubirii şi a toleranţei cum ne învaţă Domnul.

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter